RASARIT DE SOARE

8

- Nu va fi asa cum vrei tu in privinta asta! Si daca te-ai gandi putin mi-ai da dreptate...In afara de faptul ca te temi ca te faci de rusine, ce alt motiv ai sa te inversunezi atat de tare? am intrebat-o incercand s-o inteleg. Incercand sa inteleg de ce se opunea dorintei mele cu atata inversunare.

Ajunsesem deja in parcarea blocului si am oprit motorul. Mili observase abia atunci unde o adusesem si i-am explicat scurt de ce am facut alegerea asta:

- Vreau sa terminam discutia, si nu am nevoie de martori...

Am luat-o de brat, nu foarte brutal, insa destul de agitat. Si am intrat in liftul care ne dusese pana la apartamentul nostru. Am tarat-o dupa mine pana in bucatarie. Era incaperea cea mai nevinovata din toata locuinta. Am tras un scaun cu zgomot si am asezat-o, apoi mi-am luat si eu un scaun asezandu-ma fata in fata cu ea ca si la un interogatoriu.

- Acum! Ai avut timp sa te gandesti la un raspuns! Astept sa mi-l spui si mie. Ce alt motiv ai sa te impotrivesti? Vocea mea era autoritara si hotarata.

- Nu vreau sa cheltui bani! a soptit ea.

Din nou banii! Din nou acelasi motiv! Cum dracu' sa-i scot asta din capul ala frumos? Nu intelegeam de ce isi batea ea capul cu banii din moment ce nu ea ii facea si stia cat de tare ma enerva discutia despre bani! Eram deja furios!

- Dar, dai in colo de bani! Altceva! Alt motiv! M-am rastit eu fulgerand-o cu privirea, care, puteam sa jur ca nu erau cenusii! Cu siguranta erau deja negri, daca imi reflectau starea de spirit, intr-atat eram deja de suparat.

- Bine, Cristian! N-ai decat sa-ti faci nunta de vis! Stiu ca nu am cum sa ma opun. Tu esti cel care hotaraste! Fa-ti poftele! Hraneste-ti orgoliul! Despre asta este vorba. Stii foarte bine, ca nu-mi place lumea multa, ca nu-mi place sa fiu in centrul atentiei...Astea sunt motivele...

A cedat foarte suparata si ea. Avea dreptate, intr-un fel. In mare parte despre asta era vorba. Orgoliul meu. Dar nu asta era motivul cel mai important. O voiam in biserica, alaturi de mine, jurand.

- Emily, nu vreau sa hotarasc nimic singur! Am soptit eu calmandu-ma brusc.

- Oricum ai facut-o! Din moment ce te incapatanezi in halul asta incat sa strigi la mine, mi-e clar ca tu ai hotarat deja. Deja ai hotarat singur cate persoane vor fi la nunta asta! Daca tot nu am avut nici un cuvant de spus nu inteleg de ce ai adus vorba. Era mai usor! Nu ai invatat de anul trecut? La logodna noastra m-ai pus in fata faptului implinit. Oricum nu am cum sa ma opun. Nu de mine depinde. Nu eu platesc!

Cuvintele si tonul ei m-au enervat la culme. Intr-atat de tare m-au enervat incat am sarit efectiv de pe scaun, ca ars, fara sa ma intereseze ca acesta s-a rasturnat cu un zgomot asurzitor. Nici nu imi aduc aminte sa fi fost vre-odata atat de nervos. Capul imi bubuia de la tensiunea ce o simteam. Mi-am amintit dintr-o data ca mai trecusem printr-o cura de nervi acum un an cand ea imi respinsese avansurile, si mai avusesem o escaladare nervoasa in noiembrie anul trecut cand m-am razbunat pe Diana si Aris, insa nervii mei nu au avut niciodata o asa intensitate ca si in acea clipa. Am vazut negru in fata ochilor. Daca un barbat m-ar fi adus in acea stare de nervozitate, cu siguranta ca ar fi ajuns cel putin in spital. Nu-mi amintesc sa ma fi starnit vre-unul in halul asta. Doar cu cateva minute in urma i-am explicat ca nu conteaza banii, iar ea i-a adus din nou in fata, intr-un alt context, mult mai grav. Imi reprosase ca ea nu avusese nici un cuvant de spus. De cate ori nu incepusem eu discutia asta? De cate ori nu incercasem eu sa ajungem la o intelegere, iar ea de fiecare data m-a amanat. De fiecare data. Iar acum ea are tupeul sa-mi reproseze ca am hotarat totul singur. Asta fusese o greseala imensa din partea ei. Ar fi trebuit sa se gandeasca de doua ori inainte sa ma provoace.