RASARIT DE SOARE

5

- Sotia mea nu va gandi asa! Sotia mea nu se va consola cu gandul ca poate sa conceapa altul. O cunosc atat de bine! Va fi devastata! Mi-e foarte frica de ziua de maine...As fi vrut sa nu aiba lovitura de la cap, as fi vrut sa stie si ea minut cu minut ce se intampla, sa vada ca nu s-a putut face nimic pentru ca micuta ei sa traiasca! As fi vrut s-o vada vie! Macar o secunda. As fi vrut sa vada ca nu a avut nici o sansa. Asa, eu va trebui sa-i spun, fara sa-i dau amanunte, ca nu mai are ce sa protejeze zi si noapte...Nu mai are ce sa mangaie zi si noapte..Nu mai are cui sa-i cante...

- Nu vei fi nevoit sa-i spui. Va afla singura...Tu doar va trebui sa incerci s-o consolezi si sa-i faci cat de repede un alt copil! Asta este solutia! Eu sunt de parere ca este mai bine ca nu a vazut-o.

- Voi vedea maine cum ar fi fost mai bine.

In acel moment usa s-a deschis si doctorul Emilyei a aparut in cadrul ei, respectuos, insa foarte calm.

- M-ati chemat. Care-i problema?

S-a uitat spre mine, si s-a incruntat usor, intelegand imediat de ce fusese chemat. Parerea mea era ca nu fusese nevoie de el. Directoarea era deja hotarata sa faca o exceptie.

- Domnule doctor, care este starea pacientei din 210?

- E buna. Activitatea cerebrala este in parametri normali. Am amanat trezirea ei, ca sa fim siguri ca totul va bine, si ca nu exista nici un risc pentru ea. Urmeaza o zi foarte grea si creierul ei trebuie sa fie complet vindecat ca sa poata face fata stresului la care va fi supus.

- Deci nu este nici un pericol pentru pacienta, ca sotul ei sa stea cu ea peste noapte?

- Nici intr-un caz!

Directoarea m-a mai masurat o data lung, apoi s-a hotarat.

- Bine! Fac o exceptie cu tine! Dar daca mi se semnaleaza ca te plimbi pe holuri, sau faci galagie, in clipa urmatoare trimit paza dupa tine.

- Promit ca voi fi cuminte, am raspuns zambind multumit.

Directoarea a completat un bilet si mi l-a intins.

- Sunt cu ochii pe tine! Nu faci nici o greseala, altfel ma razgandesc si te dau afara din spitalul meu.

I-am multumit si am iesit in graba. Eram incantat de mine. O induplecasem pe directoare. Acum puteam ramane linistit cu sotia mea. Am intrat in salonul ei, si am privit-o, observandu-i fiecare detaliu al chipului ei frumos. Era palida. Foarte palida! Paloarea ei m-a infiorat. Mainile ii odihneau langa trupul nemiscat. Plina de ace din nou! Pansamentul de la rana de la cap era acum aplicat local. Nu ii mai era infasurat in jurul lui. Puteam acum sa vad zona exacta a loviturii. Cat de aproape fusese de tampla ei...Cat de aproape fusesem s-o pierd. Vai! Prima data inima ei, iar acum creierul ei! M-am asezat langa ea, si i-am atins mana. Era calda...Ce bine! Inseamna ca ea era bine. Pe drumul cel bun. Fizic ea va fi bine, intr-adevar. Insa psihic...Ea nu va mai fi niciodata la fel! Nu ii voi mai vedea fericirea absoluta din privirea ei de onix.

Am retrait din nou acea zi in care venise la birou cu testul de sarcina. Ce fericita fusese! Apoi am retrait ziua cand Sara se facuse simtita pentru prima data. De atunci Mili s-a schimbat radical. Avea alta privire, alte miscari. Era mult mai precauta...Ii observasem de multe ori o nuanta de neliniste in ochi...Probabil ca se gandise la ceea ce-mi spusese si directoarea. Insa una este sa pierzi o sarcina din cauze naturale si una este sa o pierzi in urma unui accident.