RASARIT DE SOARE

4

- Ba da, mergem! Imi trece imediat, raspunse ea.

- Mili, te rog! Nu te incapatana din nou. Nu ma face sa regret...A fost o zi magica...Te rog, nu vreau sa-mi para rau ca nu am mai asteptat...

- Nu, Cris. Nu ai voie sa regreti nimic...A fost perfect...eu sunt vinovata. M-am ridicat prea dintr-o data. Asta mi-a provocat durerea, nu altceva. Crede-ma! Te rog, Cristian! Vreau sa mergem in sat azi.

- Nu o sa ma convingi, sti asta, nu? Stii ca stiu ce ti-a provocat durerea asta...era de asteptat...a fost mult prea mult pentru corpul tau in convalescenta, care are nevoie de odihna...sper acum ca nu cumva sa sangerezi! Stii ce te asteapta daca sangerezi?

Eram nervos, si foarte speriat. Tonul meu era mai dur decat as fi vrut....mai dur decat ar fost cazul dupa o asemenea zi. De parca ea era vinovata pentru ca o durea acum atat de tare. De parca nu eu am tabarat pe ea acolo, in baie...De parca nu eu intrasem fara sa intreb... Nici nu voiam sa ma gandesc ce zile voi avea daca ea va fi internata din cauza mea...Din nou! Am strans buzele nervos si am inchis ochii...

- Cris, nu fi suparat, te rog! vocea ei blanda si calda, mi-au inmuiat inima pe jumatate...nu s-a mai impotrivit ca altadata...nu s-a incapatanat asa ca pe debarcader, nu...Ma rugat! Si nici macar nu m-a rugat sa mergem in sat, ci m-a rugat sa nu fiu suparat...stia ce ma framanta.

- Dar nu sunt suparat pe tine! am rabufnit totusi. Pe mine sunt suparat! Eu sunt cauza durerii tale! Eu am provocat-o! Din nou!

- Cris, te rog! a repetat ea cu acelasi ton.

Apoi s-a ridicat, incet, cu grija. Eu am ramas cu ochii la ea...parea sa nu mai aiba dureri...si nu se prelingea nici un firicel de sange pe pulpa ei fina. Oare isi putea controla durerea atat de bine incat sa nu se observe nimic sau chiar fusese un junghi, o razvratire a vre-unui muschi obosit? Am hotarat sa am incredere in ea...insa voi fi foarte atent la fiecare miscare, la fiecare gest de-al ei!

- Vino, Cris! Voi fi bine. Vei vedea.

I-am luat mana si i-am strans-o usor.

- Imi promiti ca imi vei spune daca sangerezi? Imi promiti ca nu imi vei ascunde asta?

- Tu imi promiti ca daca nu s-a intamplat nimic, nu o sa astepti pana sa ma atingi din nou?

Ce bine m-a citit! Stia ce era in mintea mea. Stia ca voi avea retineri si mai stia ca nu o voi mai atinge daca voi sti ca a sangerat azi! M-am ridicat, incruntandu-ma...si i-am inconjurat talia...era goala in bratele mele. Statuia lui Venus era nimic pe langa perfectiunea ce o tineam in brate, insa supararea mea era acum mult mai mare.

- Asta e santaj, Mili! Tu nu iti dai seama cat de periculoasa e o rana pe uter! Nu voiam sa-i spun ce urmari ar putea fi...nu voiam s-o sperii, insa eu stiam ce inseamna...invatasem despre asta...stiam ca o rana in acea zona, netratata, duce la cancer...stiam asta foarte bine!

- Asculta, Cris, nu vreau sa se mai repete vreodata seara de marti! Mai mare durere ca si in acea seara nu as putea simti. Doar daca te-as vedea cu alta! Nu m-ai violat, nu m-ai luat cu forta! Nu m-ai avut cu forta! Sunt constienta la ce ma expun...

Oh! In seara de marti am lasat-o sa adoarma plangand, in incercarea mea nereusita de a o cuminti si de a-i inmuia cerbicia...si incapatanarea...Nici nu mi-am putut imagina vreodata cat de tare a durut-o ceea ce i-am facut si mi-am jurat ca niciodata nu voi mai face asa ceva! Cum ma poate suporta langa ea! Sunt crud, sunt un tiran, sunt cel mai rau om!

- Mili, daca nu intram in baie...nu aveam discutia asta, am soptit eu mai calm...Dar cand te-am vazut...Nu am intrat cu intentia asta...imaginea ta m-a starnit...