RASARIT DE SOARE

23

- Serios? Intr-o saptamana este acasa si va fi constienta de noi?

- Sper! Plec acum. Ne vedem diseara. Atunci iti voi putea da un raspuns.

- Abia astept! Fiule, indiferent ce va fi, trebuie sa fim uniti si s-o ajutam sa fie iar Mili a noastra.

La ora opt fix eram deja in fata monitorului. Ea dormea linistita. Nu mai era intinsa inerta pe pat. Era pe o parte, in pozitia in care o vazusem de atatea ori dormind. Ii pandeam fiecare miscare. Intr-o ora si jumatate, s-a miscat singura data. Si-a schimbat pozitia. Dormea acum, aproape pe burta, cu unul din brate flexat usor si un genunchi indoit. Era pozitia ei preferata cand dormea pe pieptul meu. Oare va mai dormi ea asa cu mine? Vom fi intr-atat de apropiati incat sa dormim asa? Azi voi afla ce alege!

Apoi a inceput sa se foiasca mai des. Deja nu mai avea somnul linistit de mai inainte si eram sigur ca nu mai aveam mult de asteptat pana sa ii vad ochii negri ca noaptea fara luna...

M-am ridicat repede si am deschis precipitat usa anexei.

- Ady, cred ca se trezeste...

- Vin sa vad.

S-a apropiat de monitor, a urmarit-o atenta, apoi zambi cald.

- Da, Cris, in curand voi putea vorbi cu ea. Tine-mi pumnii. Urc la ea. Voi astepta acolo sa se trezeasca. Nu vreau sa fie foarte derutata...S-ar putea speria si nu imi doresc asta. Ar putea-o influenta in decizie. Am incredere in tine ca nu incerci sa urci!

- Jur, Ady. Nu urc la ea!

- Bine! Ne vedem mai tarziu.

Am ramas singur in fata monitorului. Am mai asteptat vre-o douazeci de minute si s-a intamplat minunea. Genele i-au tremurat usor, pleoapele i s-au ridicat alene, apoi ea s-a intins dulce si a cascat...Oh! era atat de induiosator s-o urmaresc fara ca ea sa ma vada. Fara ca ea sa stie...Inima imi batea nebuneste si am stiut ca in acel moment nimic nu m-ar fi putut determina sa ma indepartez de ecran. Doar chemarea ei. Eram constinent ca daca i-as fi citit pe buze numele meu, as fi alergat pe scari si nu m-as fi putut opri decat acolo in salon, si as fi luat-o in brate, si as fi implorat-o sa ma ierte...

Insa nu avea cum sa ma cheme. Privirea ei era usor pierduta, dar ea era acum perfect lucida. Privea imprejurul ei, si, cu siguranta, se intreba unde se afla...A tresarit si s-a intors brusc. Ady era in usa si o privea atenta. Buzele i s-au miscat, si am fost sigur ca a salutat-o. Mili a privit-o suspicioasa. A spus ceva, apoi si-a dus mana la gat. Propozitiile rostite de ea erau scurte. Era precauta. De obicei raspundea scurt cand nu stia cu cine avea de-a face. O privea in continuare pe femeia din fata ei. Mili era usor incruntata. Vai! Nu as vrea sa fiu in locul ei. Sa nu am habar unde sunt, sa imi fie goala mintea. Privirea ei de acum mi-a amintit de trezirea de dupa accident, cand inca nu isi amintise de ce era pe un pat de spital. Uh! Amintirea aia m-a intristat putin, dar nu era timp pentru amintiri. Trebuia sa descopar ce gandeste acum frumoasa mea. Deocamdata vorbea doar Adelina si Mili o privea din ce in ce mai uimita si mai confuza. La un moment dat a clatinat afirmativ din cap. Era usor incruntata, si o privea pe Adelina, mijidu-si ochii, insa cand a vorbit din nou, a ridicat uimita o spranceana. Ady vorbea mult, gesticuland usor, iar Mili raspundea scurt, tot mai uimita. Sarmana mea sotie. Imi puteam inchipui in ce stare era in acele momente. Ochii i se faceau tot mai mari, si isi musca buza de jos. Probabil i se spusese de alegerea pe care trebuia s-o faca.

L-a un moment dat a coborat privirea, si buzele i s-au miscat incet...Aproape ca am auzit cuvantul: nebuna.

Oh! Iubirea mea credea ca e nebuna? Cum sa creada asa ceva? In acel moment mi-a venit sa urc. Adelina a gresit. A facut-o sa creada ca este nebuna. Apoi, imediat dupa reactia Emilyei, Ady s-a insufletit. Cu siguranta incerca s-o faca sa inteleaga situatia. Mili si-a ridicat capul brusc si s-a incruntat. Reactia Adelinei a fost instantanee. S-a incruntat, apoi a fost randul ei sa coboare privirea, si sa ii raspunda cu capul in pamant. Din acel moment parca s-au inversat rolurile. Mili parea doctorita si Ady pacienta. Se vedea clar ca Ady isi cauta cuvintele. Ce naiba ii spusese? Ce o agitase pe Mili? Ce o facuse sa isi incrunte puternic sprancenele. Discutia a continuat. Mili parea calma si stapana pe situatie, iar Ady isi revenise si se vedea ca raspunde mult mai lejer.