RASARIT DE SOARE

2

- Sunt gata de plecare...

- Uau! La fel de frumoasa. Ceva mai slabuta acum...

- Si mai vanata...adauga ea coborand privirea, rusinata.

Cum putea ea sa se simta rusinata de vanataile alea! Asta nu puteam eu sa inteleg! Ce insemnau vanataile alea pe langa ceea ce a facut ea? Cum puteau acele vanatai sa o faca sa-si plece privirea. Ea, cea care s-a sacrificat pentru mine si pentru sora mea? Vanataile alea erau dovada eroismului ei, insa nu puteam sa-i spun si ei asta. Eram sigur ca ea nu vedea la fel lucrurile.

- Hei, aproape ca nici nu se mai vad...Crede-ma, am soptit eu, tinandu-i obrajii in palmele mele, sarutand-o cu dragoste. Cand am simtit ca da sa imi raspunda la sarut, m-am oprit si m-am indepartat un pas si, ridicand-o in brate si am iesit din curte. Ea ma privea in continuare, usor contrariata, usor agitata, insa fara a mai protesta. S-a strans mai tare in bratele mele, cu mainile ranite incolacite in jurul gatului meu, si abia cand am ajuns langa masina, a observat-o.

- Ce-i cu asta? intreba ea, facand ochii mari, uimita.

- Caleasca ta...am raspuns eu, mai in gluma mai in serios, asezand-o in picioare langa mine.

- Cristian, glumesti!

- Urca, draga mea...

I-am deschis mandru portiera din dreapta. Nu s-a impotrivit. S-a uitat curioasa in interiorul masinii.

- Cris, spune-mi te rog ce-ai pus la cale. Nu mi-au placut niciodata surprizele.

- Mergem in sat, i-am raspuns eu repede. Cu masina.

- Ai innebunit? Nu trebuia sa inchiriezi masina asta pentru a ajunge acolo. Puteam merge si pe jos.

- Efectul nu ar fi fost acelasi. Ai fi ajuns obosita si eu vreau sa savurezi momentul.

Intr-un minut am ajuns in centrul satului, si am oprit motorul, apoi am continuat, simtind nevoia sa ma dau putin mare cu noua mea masina, ca si un adolescent din filmele muzicale din anii '80, poate chiar mai devreme, care voia sa-si impresioneze iubita. Mai lipsea sa ma urc pe capota si sa incep sa dansez, in pantaloni stramti de blugi. Am zambit la propriile-mi ganduri.

- Si apropos, nu am inchiriat masina. E a mea...

Am ajutat-o sa coboare, incet, fara graba, sa nu se raneasca, apoi i-am cuprins talia, sustinand-o. Schiopata, si pasea cu grija, insa eu nu ma grabeam acum. Am convins-o sa vina pana aici, nu ma mai interesa cat dureaza sa-mi indeplinesc unul dintre cele mai frumoase vise. Era liniste in centru satului...eu stiam de ce, insa printesa mea se uita nedumerita in jur. Mai aveam de facut cativa pasi, si am simtit emotia momentului...nu in fiecare zi ceri pe cineva in casatorie, si nu ceri in casatorie o fata incapatanata, care stii, ca e destul de directa sa te refuze. Speram ca Eva sa fi avut dreptate si Mili sa tina cont de multimea care, eram sigur ca va fi in jurul nostru in acel moment. Va trebui sa-mi controlez foarte bine emotiile...

Am inspirat adanc si am intrat in discoteca plina ochi. Tot tineretul din sat era prezent si atunci cand ne-au vazut au inceput sa aplaude.

- Asta ati pus voi la cale? Tu cu Eva?

Surprinderea ei era uriasa! Si nici nu era asta adevarul. Ea a crezut ca era vorba de recunostinta satului pentru ceea ce ea a facut.

Am zambit. Mili a crezut ca am adus-o in seara asta in centrul satului pentru ca oamenii sa-i multumeasca pentru ceea ce a facut ea. Am bagat mana libera in buzunarul pantalonului si m-am intors incet spre ea.