RASARIT DE SOARE

13

- Vrea sa-l modifice si nu ii pot muta gandul. E adevarat ca nici nu am insistat, dar sunt sigur ca stie, si cu toate astea ea se incapataneaza sa isi petreaca timpul acolo.

- Are un interior puternic fata asta! Las-o sa faca ce-i place. Sunt sigura ca o face pentru tine. Si tu vei face bine sa iti calci pe suflet si ii faci pe plac atunci cand il va temina si va vrea sa ti-l arate! Trebuie sa treci peste tot ce te roade, Cris, daca vrei sa fiti fericiti.

Am parcat langa blocul unde era apartamentul inchiriat si am insotit-o pe Eva pana la usa. Cumparasem in drum o multime de lumanarele si o sampanie scumpa. Cand am iesit pe usa, i-am vazut privirea. Nu avea nici o sclipire de teama. Era o exaltare delicioasa oglindita pe fata ei. Ii placea ce avea de facut, insa, de indata ce usa s-a inchis in urma mea, am tras aer adanc in piept, si m-am indreptat spre liceu, unde, in cateva minute, am vazut chipul ei zambitor. Nu banuia nimic! Am intampinat-o afisandu-mi zambetul pe care ea il iubea atat de mult, si am imbratisat-o strans. Am dus-o la apartament, si am prevenit-o ca voi intarzia ceva mai mult. Am observat umbra de tristete ce i-a traversat chipul. Insa a durat doar o clipa. Zambetul i-a revenit la fel de dulce. Dupa ce am lasat-o la apartament, masca bine ticluita pana atunci mi-a cazut, si mi-a iesit la iveala adevarata fata. Eram stresat si agitat. Si nu am indraznit sa fac treburi importante, ca nu cumva sa gresesc. Ma temeam pentru Eva. Era mult prea provocatoare! Cu capul plini de ganduri, m-am indreptat spre magazinele din centru. Voiam sa-i cumpar Evei ceva dragut. Macar atata sa-i dau pentru ca ma ajuta. Am intrat intr-un magazin si m-am plimbat pierdut in ganduri printre rafturi. Am gasit o pereche de blugi de care eram sigur ca ii veneau bine, si o bluza, insa ochii mi-au cazut pe o rochita scurta care m-a vrajit. Mi-o inchipuiam pe Mili imbracata in acea bijuterie. Instantaneu am simtit valul de dorinta. Un val puternic care m-a facut sa ma hotarasc. O voiam pe Mili imbracata in acea rochie. Am cumparat-o fara sa mai stau pe ganduri, apoi i-am cumparat si accesoriile, adica o pereche de pantofi de lac cu toc inalt, cui, si o poseta foarte sic! Asa o voi duce la club Duminica noaptea. Daca va mai exista aceasta zi!

Cand a sosit ora in care urma sa se intample, am simtit o presiune uluitoare in cap. Eram atat de agitat, incat imi temurau mainile. Era ingrozitor de rau sa nu fiu de fata! Sa nu controlez eu totul. Sa astept sa ma intalnesc cu ei. Ma plimbam prin birou de-a lungul si de-a latul, privind din cand in cand ceasul, asteptand sa sune telefonul. Ma intelesesem cu Andrei sa ma sune de indata ce toti ceilalti parasesc zona. Oare ce se intampla acolo? Oare totul va iesi bine? Trebuie sa fie bine! Se facuse deja destul de tarziu si eu simteam ca explodez de ingrijorare cand a sunat in sfarsit telefonul. Am sarit ca un apucat pe receptor.

- Alo!

- Cristian, poti veni dupa noi. Totul a iesit asa cum ai vrut.

- Oh! Slava Domnului! Vin acum.

Am urcat in masina si am demarat cu scartait de cauciucuri. M-am grabit sa ajung la locul faptei si sa aflu cat mai repede totul! Am intrat repede in casa scarii si dupa ce mi-am tras putin rasuflarea, am inspirat adanc si m-am apropiat usa. In acea clipa am auzit rasetele din spatele usii, si m-am linistit. Erau prietenii mei acolo si radeau...oh! Ce usurare imensa! Ce descatusare! Am intrat fara sa mai bat la usa. Doar stiau ca ajung in cel mai scurt timp. Erau prietenii mei!

- Salut, Cris! Exclama Eva vesela si incantatoare. Sunt intreaga!

- Vreau sa stiu tot.

- Cris, linisteste-te! Daca te vede Mili asa, va sti ca ceva s-a intamplat.

- Lasa asta! m-am rastit fara sa vreau. Am timp sa ma calmez. Nu ma duc dupa ea pana nu imi revin. Du-te si te imbraca, Eva! am poruncit eu, autoritar, intinzandu-i hainele decente, cumparate in acea zi.