RASARIT DE SOARE

4

- Da! A ramas la fel de indrazneata ca si atunci, si cu limba la fel de ascutita!

- Mhm! A ramas la fel ca si atunci, asa-i?

- Da! Auzi, Reyn. S-a suparat ieri pe mine? Sa stii ca nu am vrut sa sar cu gura pe ea, dar am fost nervos...

- Nu, nu s-a suparat, s-a intristat.

- Cris, imi pare rau, serios! Sotia ta nu a meritat sa vorbesc asa! Sper sa nu fie suparata pe noi...Deci zici ca ai nevoie de un om? Ok! Ne putem intalni maine sa vorbim?

- Bun! Maine pe la pranz, sa fii acasa! Vin sa te iau!

- Intri in casa? intreba el panicat. Ce naiba era cu el! Chiar atat de tare se temea ca voi repeta trecutul? Maine voi discuta cu el! Acum trebuia doar sa-l linistesc.

- Nu, nu intru, te claxonez!

- Bine! Aproape ca am simtit relaxarea lui.

- Ok! O seara frumoasa!...

- La fel si tie. Si sotiei tale! Spune-i sa ma ierte! Nu sunt chiar atat de rau pe cat, sunt sigur, ca s-a gandit ea aseara!

- Da, ii transmit!

S-a facut liniste...M-am intors spre Mili si i-am zambit:

- Cred ca ti-ai dat seama ca totul este in regula! Vezi, nimic nu este intamplator pe lumea asta! Paula va fi bine, datorita tie. Am soptit eu apropiindu-ma de sofaua pe care se asezase comod.

- Sper. Daca il vei lua sub aripa ta pe Raul, Paula va fi bine.

Oh! Ea a sperat ca il voi menaja pe Raul si ii voi da mai mult decat celorlalti. Asta nu se va intampla. Nu aveam voie sa fac asta, daca voiam liniste la gater.

- Mili, stii ca nu pot face favoritisme...oricat mi-as dori! Stiu ca tu ai vrea sa-i dau un salar mai mare, pentru a o proteja pe Paula, dar asta nu pot s-o fac, fara sa-mi fac probleme. In mod normal, salariul este confidential, dar stii si tu cum este lumea. Eu intotdeauna am incercat sa fiu corect cu angajatii...Oricum, si salariul de inceput este bun, insa daca isi va da toti banii pe bautura, oricat i-as da, tot nu ar ajunge la Paula. Tu stii cel mai bine lucrul asta! La fel a facut si tatal tau. Acum pot sa-ti spun despre el, din moment ce ti-ai amintit...as fi vrut sa te feresc de acele amintiri cat se poate de mult...Imi pare rau, draga mea...Trebuie doar sa stii ca mama ta este bine! El nu se mai atinge de ea! Am avut eu grija!

Mili m-a privit cu o spranceana ridicata, incercand sa inteleaga sensul cuvintelor mele, insa eu nu eram dispus sa ii dau mai multe explicatii. Ea nu va afla mai multe de la mine.

- Serios! Mili! Atata trebuie sa stii! Tu trebuie doar sa ai grija de tine...si de copiii nostri.

- Si de tine! A completat ea zambind dulce. Uau! Se pare ca nu voi cadea pe locul doi de data asta. Cel putin nu inainte de a naste, asa cum a fost cu Sara. Apoi tot ea a continuat: Trage-ma de maneca, daca simti ca trag intr-o parte...Echilibrul! De asta trebuie sa am eu grija, si, parca vad ca voi fi din nou foarte absorbita de ei de data asta! Serios, Cris! Daca simti ca ma schimb, atentioneaza-ma!

- Mili, nu va fi nevoie! Va fi bine! Vei vedea! Deocamdata eu sunt fericit ca in sfarsit tu ti-ai revenit...

Stiam ca nu v-a fi nevoie s-o atentionez. Ea inca se consuma pentru chipul meu din iarna. Am surprins-o de multe ori privindu-ma atenta, cautand ceva, acel ceva pe chipul meu. Acum sunt sigur ca l-a gasit, pentru ca eram mult prea fericit ca sa ma pot gandi la trecut. Eram mult prea fericit s-o stiu fericita pe femeia mea.