RASARIT DE SOARE

4

Nu aveam cum s-o dreg. Era mult prea inteligenta! Si ea ma cunostea mai bine decat o cunosteam eu. Nu am facut altceva decat sa tac, si sa incerc sa-mi controlez nervii. Urma o discutie cu ea, si nu-mi doream asta! Nu asa am visat eu sa imi petrec zilele cu ea.

- E adevarat. Eu sunt cauza! Abia am auzit vocea ei calma, soptita.

- Emily, nu e adevarat! Nu esti tu cauza! De ce ai fi tu? am incercat eu s-o dreg. Insa stiam ca e mult prea tarziu ca sa-mi repar greseala.

- Daca eu nu as fi venit anul acesta in sat, tu iti continuai viata de pana acum. Nu ajungeai sa ai problemele astea.

- Nu vreau sa mai am viata aia. Prefer sa inchid atelierul si sa vand tot, decat sa mai am viata aia. Nu intelegi? Mili, tu m-ai readus la viata! Simt ca traiesc din nou. Traiesc datorita tie. Dupa sase ani de viata cenusie tu ai adus soarele.

Cum poate sa spuna ea asa ceva? Doar stia cat o iubesc! Stia ce inseamna ea pentru mine! Nu merita atelierul asta discutia asta! Nu mai suportam inca o infruntare pe ziua de azi, si in orice caz nu cu ea.

Am ridicat piciorul de pe acceleratie, am tras brusc de volan si am oprit masina, pe margine de drum. Era pustiu la acea ora...si oricum nu ma interesa daca trecea vre-o masina in acele momente pe langa mine. Am coborat si i-am deschis portiera, intinzand mana, ajutand-o sa coboare. Am privit-o o clipa. Ea incerca sa imi citeasca starea de spirit. Nu mai simteam nervii de peste zi. Tinand-o in bratele mele, gandurile mi s-au schimbat. Am apropiat trupul ei de mine, inspirand adanc, i-am tinut ceafa cu o mana, atingandu-i in treacat zona sensibila a gatului, si am sarutat-o, cu o pasiune uriasa. I-am simtit degetele de la ambele maini in parul meu, tragandu-ma spre ea, si am simtit freamatul trupului ei incredibil...Oh! Ce senzatii! Ce dorinta! Am mai facut un pas. Limba mea a cautat-o pe a ei si in clipa cand s-au gasit am simtit ca timpul a stat pe loc, si nimeni si nimic in afara de noi nu mai exista in univers. Am simtit-o tremurand usor in bratele mele, si am simtit dorinta s-o am acolo pe capota masinii. Nu voiam sa-i pun capat...nu voiam sa ma opresc. Am facut un pas in fata, fortand-o sa dea inapoi, pana cand a ajuns sa se sprijine de capota masinii. Stiam ca simte pofta mea pentru trupul ei, stia ce trezea ea in mine, si daca nu m-a oprit, inseamna ca vrea sa mearga mai departe, vrea sa ma simta in ea...Oh! Sa ma ingrop in ea! Un vis implinit! Am gemut de dorinta, si mi-am intensificat asaltul...mi-am bagat mana sub bluza subtire de in, si mi-am trecut degetele peste pielea ei de catifea...ea nu se putea misca, imobilizata fiind intre mine si masina, insa, nici nu era nevoie...sarutul ei imi spunea totul, tremurul trupului ei imi spunea totul, respiratia ei imi spunea totul...ma dorea. Ma dorea...Oh! Ma dorea! Puteam in acea clipa sa o simt asa cum imi doream din prima zi...trebuia doar s-o scap de pantalonii stramti de blugi, sa-i ridic un picior, sa il pun pe capota masinii, sa-i dau chilotul la o parte si sa ma scufund in feminitatea ei...doar atat...doar o pereche de pantaloni ma desparteau de ceea ce imi doream...

Apoi ca un fulger mi-am amintit ca nu puteam merge mai departe...nu inca...ea nu stia...eram sigur ca nu stia ca ar putea sa doara...ca ar putea sa urle de durere...Nu! Eu trebuia sa ma opresc! Eu! Dar cum? Cand mainile mele nu ma mai ascultau...cand limba mea simtea gustul dulce al buzelor ei... "haide, Cris, poti s-o faci! Poti sa te opresti! Nu aici vrei s-o faci! Nu pe capota unei masini! Si nu acum! Ii poti face rau...stii ca o va durea"...

Am strans ochii pana cand m-au durut si am reusit sa ma trezesc, i-am pus mana pe umar si m-am impins usor in ea. Trebuia sa pun distanta intre noi...apoi am coborat privirea, simtind  vinovatie...ea a ramas cu ochii inchisi, respirand greu, pieptul i se ridica si cobora nebuneste...buzele erau rosii si umede, obrajii in flacari...cine stie cat rau i-am facut acum? Daca o va durea mai tare? Daca va trebui s-o internez din nou? Daca o va durea atat de rau incat va tipa de durere si va trebui sa chem salvarea? Eram suparat pe mine, si eram speriat...asteptam sa-i treaca senzatiile, ca sa vad urmarea comportamentului meu inconstient...ii mangaiam obrajii, pierdut in ganduri...