RASARIT DE SOARE

2

Primul lucru ce l-a observat a fost gradina de trandafiri a mamei. A fost placut impresionata, dar nu a apucat s-o admire prea mult. Baby a aparut de nicaieri si ne-a intampinat vesela:

- Mili, Mili, bun venit la noi! Baby ii sari in brate si o pupa pe obraji.

- Buna, Baby. Imi pare bine sa te vad din nou, ii zambi dulce surioarei mele, relaxandu-se usor.

- Mili, hai sa ne jucam. Vino sa-ti arat iepurasii! Fetita o tragea de mana incercand sa o smulga de langa mine.

Trebuia sa ma asigur ca nu va incerca sa o monopolizeze si am fost nevoit so temperez.

- Baby, mai incet, mai incet, ti-am spus aseara ca o doare piciorul. Nu o grabi. O sa ai timp sa ii arati toata curtea, si toate animalele de care ai grija. Acum intram sa o salutam pe mama. Asa e frumos, nu? am dojenit-o eu zambind parinteste.

- Promiti ca apoi ne jucam? Insista ea, sa se asigure ca isi va atinge scopul.

- Promit! Raspunse Mili solemn, apoi zambi si ea privind copilul care isi dorea compania ei.

Zambetul ei semana cu o raza de soare intr-un zori de zi imbujorat. Bujorii ei erau fermecatori. I-am luat mana si am condus-o in casa, unde a facut un gest care mi-a aratat cat de timida era ea de fapt si mi-a dezvaluit conditiile ei de acasa, si am fost sigur ca s-a simtit coplesita. Primul ei gest a fost sa dea sa se descalte. Nu era obisnuita cu luxul...Eram sigur de asta. M-am grabit sa o opresc, aplecandu-ma si punandu-mi mana peste degetele ei.

- Nu, Mili, nu e nevoie...am soptit eu, ridicand-o de umerii ei firavi.

Oh! Cat era de intimidata! Ii simteam umerii incordati, si privirea ei semana cu a unei caprioare in bataia pustii. Nu am gasit nicio modalitate de relaxare. Si eu aveam emotii! Si pentru mine era ceva nou si nu stiam cum va reactiona ea in continuare, insa mama a salvat situatia, intampinandu-ne cu bratele larg deschise.

- Bine ai venit, Emily. In sfarsit te cunosc si eu. Eu sunt Maia.

Am urmarit-o cu coltul ochilor cum o priveste pe mama. Obrajii ei erau rosii ca focul, dar si-a gasit cuvintele, chiar daca le-a scos soptind, in timp ce a privit-o fascinata de frumusetea de netagaduit a mamei mele, pentru ca intr-adevar, stiam ca eram subiectiv, cum altfel, dar mama era o femeie superba, cu trasaturi fine, si foarte manierata. Probabil, si asta era un mister. Ma intrebam cum de a putut tatal meu sa paraseasca o asemenea femeie!

- Bine v-am gasit. Aveti o casa superba...

- Vino sa ne asezam. Stiu ca te doare piciorul. Stiu totul despre tine. Si iti cunosc si mama. Vezi, sunt in avantaj. Sper sa ajungi sa ma cunosti si tu, zambi mama si gropita incantatoare i-a aparut in obraji.

- Deja stiu ca faceti o mancare excelenta. Ma bucur sa am ocazia sa va multumesc personal, cu toate ca a trebuit sa ma las convinsa sa vin azi aici, zambi si Mili, revenindu-si cat de cat.

Uau! A fost cea mai buna abordare. Sa-i spui mamei ca face mancare buna e cel mai bun lucru! O cuceresti pe clipa, pe data! Mama a chicotit si ochii ei frumosi albastri au sclipit de placere si vanitate.

- Da, mi-a trebuit ceva spirit de convingere sa o pot aduce. Vrei un cola? Am intervenit eu, revenindu-mi si simtind ca emotiile mele se risipesc. O aveam acolo unde mi-am dorit: In casa mea. Am mai facut un pas in relatia noastra.

- Da, multumesc, imi raspunse ea.

- Viola, ne aduci, te rog, cate un pahar de suc? Stiam ca e in bucatarie si ne aude, si speram ca atitudinea ei sfidatoare sa nu o faca sa-mi strice bucuria.