Subt cerul tot cu stele, ne întâlnirăm,
mi-amintesc cum îl țineai de mână..
cum asfințitul vă promite vise,
în stele , văd infinitul negru..
Cum trupu-ți ți se lasă încetisor,
pe iarba verde şi amorțită,
de dorul tau, de vocea ta, iarba țipă..
mă lasă fara glas, încet..
Te-ai strecurat in mine fara grijă,
si-n timpurile care-au fost, uita-vei,
dorul meu, si-adâncul suflet, si-amurgul.
Din clilele-ți răsar mai multe clipe,
de-amor, de cearta si de moarte,
subt florile din iarba-nsuflețita!
Sa-i spun nemulțumit timpului
ce-mi cade in versurile tale..
Cerul parca vrea sa cadă..
să ne ucidă stele.. pe mine.. pe tine..
pe duhul tău..
