Comete cad deasupra cuvintelor,
oblonul închide agresiv cortina visului,
copacii decorului din stea şi cer zgâriat de crengile crescute pe acoperişul liceului vor hiberna.
Sunt vrăjmaş al chinului şi paşnic al blondelor ce se descompun ca nişte ecuații de matematică, pe trotuarul cu ochii din garafă umedă şi nefolositoare , plină de rugină tăcută şi frunzele sunt lipite de retina bulevardului țesut, cu dinții arcuiți de culoarea cactusului.
Mă cheamă pământul să-i îngrop puritatea şi tot ce-a rămas să fie țărână.
În univers se plimbă fară scop pelerina unui înger ajuns lă pensie. Universul se desprinde de anorexia timpului şi-n Calea Lactee prin spațiu vor zbura păsări care citesc din Platon şi Aristotel, sau tramvaie care vor mutila imperiul format pe-un pervaz al cerului , pentru a renaşte orizontul plin de evlavie al lui Toma de Aquino.
Încă vor cădea din univers , stații de metrou şi pufuleți cu mucegai.
