Mi-aduc aminte cum era ea, o fată cu părul roşcat,
semăna biologic c-o sabie ce-ți desifgura sentimentele şi le arunca la crocodili.
Am văzut-o aseară la fereastră, pe fata cu părul roşcat.
Eu, fascinat de țânțarii cu aripi de îngeri atârnați pe geam, care faceau dragoste îmbrăcați în salopete, iar fata cu părul roşcat, uimită de nisipul stins şi moale , scoici tremurânde şi mai ales de marea care avea nuanțe verzui..
O priveam la geam pe fata cu părul roşcat,
pot spune că n-am mai trăit asemenea emoții într-o seară în Thailanda , la hotelul meu preferat Anantara Hua Hin..
Fata cu părul roşcat a evadat direct pe plaja cu nisipul sensibil c-an Sahara, scoici cu pielea creață , iar marea, of, marea era atât de copilă şi nevinovată, încat tânăra cu părul roşcat a vrut s-o îmbrățiseze, iar ea , a acceptat fără ezitare s-o strângă la sânii ei apetisanți şi umani.
Vai, ce tânără fată cu părul roşcat! Cu coapsele tinere şi fierbinți, la fel ca tălpile ei ce s-au încălzit, deşi nisipul era rece. Acea fată cu părul roşcat, înota dezbrăcată în mare, fară costumul de baie care zăcea în nisip, of, ce piele, ce coapse, dar, si ce nisip!!
Ce tânăra fată cu pielea arsă de lună! cu păr roşcat si ochi căprui, parc-ar fi stele albe, doar culoarea diferă. Ce fată! Ce femeie frumoasă am putut vedea în acea seară şi ce mult as fi vrut să o cunosc..
S-a dus departe de mal, şi-a înotat până nu am mai văzut nici un fir de păr roşcat, oh, ce fată..!
Ah, ce tânără era fata cu părul roşcat!
