Sângele ți-e galben în pieptul tău ruginiu şi căptuşit cu copci fără fire în rănile tale vopsite în maro. Sângele ți-e brun şi izvoreşte în tot corpul ca o cascadă ce-mi inundă aevea universul efemer.
Comete se nasc deasupra-ți ,
iar sânii tăi tineri vor să mă ispitească
în sfera ta erotică..
Nu! nu-mi doresc cenuşa ta, s-o fumez
sau să o miros în patul nostru
unde amurgul arierat era confuz,
şi dupa o umbră de perdea
se uita cum eu te plângeam,
iar tu dormeai uitându-te la
tavanul bolnav de leucemie.
Mi-e teamă de ziua în care
acest sentiment paralizat
va fi un adevăr, nu doar un
coşmar.
