Semne
Ce dacă viața mi-e fără de nume,
Iar cerul cuprins doar de negru?
Când visele-mi sunt pline de spume
Într-un van adânc şi funebru?
Ce dacă norii mor fără corbi
Iar groapa nu mi-e plânsă de tine?
Din lacrimă tu mă aprobi
Că am rămas fără rime...
Sunt bolnav şi sunt mort în edem
Doar maladia mi-e ştearsă-mbrejur,
Am rămas cu un singur poem
Când ceața se risipeşte prin jur...
Iar norii plutesc, ce să fac?
Când vraja se risipeşte prin jur...
In clavir cenuşiu mă îmbrac,
Iar corbul de lemn în abur...
Am capul vraişte, psihoză, edem...
Tot ce-am avut să dispară fără semne!
A mea umbră schițează polen
Pe mormântul ce vomită migrene...
