Nostalgie mahmură
Mi-e dor de-un nu ştiu ce anume:
zâmbet plâns vândut la gram,
ori pierdut mi-e dor de soare
pe-atunci când încă mai speram..Îmi este dor de aripi ce prin umeri
mai cresc ca şi cuvinte-n piept,
ce-mi curg ca strofe cu sfială,
pe-atunci când mă credeam poet.Mă trece-un dor şi de-ndoială,
Căci fără tot parcă îmi vine,
să mă sfârşesc şi să-mi mai fie
dor de mine...