Eu n-am văzut cum ceru-şi lasă urma
Eu n-am văzut cum ceru-şi lasă urma
Pe-adânca auroră galbenă, trezie!
Cum n-am văzut pe câmpuri bruma
Sau pe-o floare umedă, pustie!
Dar am privit cum ochii tăi de soare
Si razele din părul tău ştrengar,
Vor regăsi în abătută dezmierdare
Amintirea noastră în zadar...
Zadarnic să fie albastrul înserat
Şi clipa cea din umbră de zăbavă!
Şi ochii tai caprui s-au arătat
La fel ca inima-mi trecută-n lavă..
Îți stiu , scumpea mea soră, nemurirea
Pe care-o purtai în furtună,
Acum pleci, nu-ți mai văd fericirea
Ce-o aveai tinând cerul de mână..
Aşază-te pe-un vers fermecată,
Şi-aruncă în mine, lin, bruma
Căci, astăzi, mă transform într-o piatră..
Iar tu eşti cerul ce nu-ți mai laşi urma...
