Tot ce-ar fi trebuit să scriu...
Am vrut să scriu şi despre artă;
Să-apuc un țărm din ochiul plâns,
Să strâng nisipul, lin, pe-o hartă,
Dintr-un suspin să-l fac surâs!
Am scris şi despre tine, poate,
Cândva, pe-o harpă de hârtie...
Ori pe frunze ce sunt moarte
Şi s-au făcut în poezie!
Visul cel mai premiant
Ți-a regăsit în ochi mister,
Şi-n palme gândul aberant
M-a smuls din umbra unui cer.
Dar ce să fac? Cum să mai scriu?
Când totul cere neputință?
Că-n teatru, poezie - artă..
Te hrăneşti cu suferință...
