Şi ce dacă?
Şi dacă timpul stă în loc
Admirând sihaştrii,
Eu spre tine am să-not
În ochii tăi albaştri.
Atunci ştiindu-ți chipul lin
Şi crini pe stânci ingrate,
La tine resemnat să vin
Zdrobindu-mă de pleoape.
În clipa aceea fără tine,
Din tot nu mai există,
Decât un râu prin care
Mă sufli în batistă!
Şi ce dacă am să pier
Uitat fără de nume?
Iar dincolo de moarte
Nimic nu se mai spune...
Atunci acelaşi chip eteric
Din sfori făcut te leagă,
Cuprins sa fiu de întuneric,
Şi ce dacă...?
Şi dacă pământul e o vrană,
Iar dacă cerul e o grindă,
Tu, timpul meu, ce-mi eşti?
O suverană?
Sau monstru în oglindă...?
