Cad din ochii tăi safiri,
şi din mâna ta pământul.
Eu un plop mâncat de vântul
ce miroase-a trandafiri...
Vine toamna-n părul tău
ca din crâng o feerie...
Tu un plop, miroşi a liră
şi ai gust de poezie.
Pe tenul alb versuri plutesc
şi pe fruntea de vioară,
se scurg atâtea simfonii,
ai gustul ca de primăvară.
O poezie prea absurdă...
Un plop ce sângerează vin,
Şi-atâtea clipe fără noimă
te strigă-ncet, câte puțin...
