În Bosfor mi-e cenuşa cu-al tau chip
În Bosfor mi-e cenuşa cu-al tau chip
Si oasele vraişte au împietrit..
Mi-e teamă de lună pe când seara
Se lasă-n Bosfor precum pe foaie ceara
Tu esti sau ai mai fost cândva pe-aici?
În brațele-mi de stele să îmi zici..
Sau oriunde-n lume se aşterne..
Barca mea din catifea alene...
În Bosfor mi-e cenuşa cu-al tau chip
Pe când trupul ți-e astazi oglindit
În fiece privire, în fiece ființă..
În orice crizanemă asunsă pe guriță..
Eu iti sunt la soartă o iscoadă..
Să-ți miros parfumul din ochii de zapada..
Te simt în orice zi subtil , ca o aromă..
În orice liliac, în ocean său în orişice fantomă..
În Bosfor mi-e cenuşa cu-al tau chip
Pe când tu-ai plecat şi eu am mai murit
Mai ştii dragă, nopțile acele?
Te-asemănam cu cerul aveai în frunte stele..
La inima teroare din plânsu-mi nebunit
Pe când eu am plecat si tu ai mai murit
Dar astăzi fericirea, n-o mai cunosc, de fel..
În Bosfor, cica noaptea ti-e chipul în eter!
Eu în barcă nedumerit scriam parca-n nestire..
Spre taina mea sinistră, ce-o avusem in privire..
Iar ziua,
În Bosfor mi-e cenuşa cu-al tau chip
Pe când tu ai plecat şi eu am mai murit
