Catastrofa de pe strada Visării
În pleoapele tale cad stele ca ploaia peste
acoperişul meu din platină.
În pleoapele tale se nasc trandafiri si deasupra gurii tale ,
putrezesc buzele mele îngenuncheate
pe strada Visării
şi lângă tine mă opresc pragmatic,
În pleoapele tale e vară şi-n obrajii tăi
negri cresc felinare ce-mi luminează
coşmarul. Mă cheamă timpul să te dezbrac de răutăti şi de coarne, iar
pielea ta stabilă nu are carnea subțire.
Prin părul tău şi-n genele tale ninge cu fulgi de gheață si de foc, iar vraja aceasta continuă nu va dura mult, deoarece pleoapele tale vor izbuti să cânte şi să danseze în ploaia cu stele.
Te cheamă brațele mele să vii şi să mă laşi să te ating, să te admir ca pe o simplă făptură, dar daca m-as putea integra în genele tale , m-ai arunca pe strada Visării si m-ai ucide.
Ce-i cert este că-n genele tale se naşte universul, şi-n univers genele tale
se nasc.
