Tânără rătăcire absurdă
De mult, o fată mi-a smuls craniul şi inima , le-a lăsat să putrezească lângă rujul şi rimelul aruncate pe-o noptieră ascunsă lânga altă noptieră înghițită de altă noptieră, şi aşa s-a scurs timpul infim printre eresuri..
Mă scufund cu tot cu rimelul şi rujul ei , cu noptierele ei, sau cu craniul meu, cu inima mea, înghițite de alte noptiere scrijilite , e un amestec spontan de noptiere maro , aruncate în subsolul tot înghițit de o altă noptieră mai mare, iar acea noptieră gigantică era strivită de către o broască cu cinci capete, cu solzi de peşte uscat, şi-ai mei cititori , ascultau în liniste mâncatul de viu al noptierei. Astfel, mi-am pierdut eu craniul şi inima.
