În colaborare cu mindekillerEd
Ce vulnerabil mi-e gândul
cu trupul şi oasele-mi sunt
ruginite.. !
tu vrei ca-n plina apă de vise
să mă laşi neînsemnat printre
curcubeele spălate de gânduri..
Ce-am făcut sa te pot prinde de aripi?
sa te ating o dată de glezne
şi să zbori, lăsându-mi oasele
împrăstiate în oceanul plin cu sânge..
şi singura viața mi-e ploaia ce cade..
tu..
ai rupt eterna noastra iubire
si cântecul de sirenă moare..
ai lăsat în vasta ceața doar fumul
ce vine..încotro se îndreaptă?
spre malul ce-aşteaptă..
mi-e frică..
dar totuşi înot prin oceanul pustiu
sleit de puteri şi totuşi ceva mă apasă...
sunt oasele celor care au trecut pe aici,
celor care li s-a părut viaţa prea "frumoasă"..
Am încercat de multe ori să te strig,
dar fără succes..
ai luat cu tine-a mea voce,
am încercat să supravieţuiesc
dar, rămân înecat în gînduri..
Nu mai dau de uscat,
rămîn aici întemniţat..
Aici o să-mi găsesc sfîrşitul
înjunghiat de durere
..în sufletul tău, tainic..
Orbit de-a ta divinitate
călcat în piciaore de-ale tale priviri,
asurzit de gemetele tale..
Voi rămâne distrus, sfîşiat
într-un sicriu de durere
la capătul lumii, într-un fund de ocean..
