Vis de opiu
Triunghiuri de corzi plutesc de-a valma
prin dioptrii abisale,
ca și cum din ac derivă înecul,
ca și cum în rai se preschimbă infernul
ar crește sânge în game,
și tot ce-n litere zugrăvește pe verticală
infolii transparente,
așa să tremure oceanul zdrobit în genune.
Crud sceptru mortuar îngâni tăcere
sub cruce
și tu,
cervix al mutației prefaci cerul
în ulei, bând-ul.
Întuneric crăpat în deziluzii
m-ai lăsa sălbatic să-ți gust
lumina osoasă
în timp ce tentacule de opiu
îmi topesc trupul
în Kriptonită umană?
Copt plutoniu,
ce peșteră ascunzi sub pleoape?
Pe-atât de neclar ti-e chipul
precum lumea și-n timp,
ce viață ar crea absurdul
într-un vis de opiu?
