În timp ce Dominica primea felicitări de la paramedici, pentru primul ajutor ce îl acordase, eu eram interogată de poliţie. Tragicul acestei situaţii parcă îmi dăduse curaj şi acum descriam tot ce văzusem fără să omit vreun detaliu.
-Cât de înalt era suspectul? Mă întreba un poliţist scund şi dezinteresat.
-Nu era nici înalt, nici scund. Dar părea destul de sportiv, după viteza cu care o luase la fugă.
Momentele alea mă făcură atât de mult să-mi doresc să fi putut avea ceva antrenament, căci la nedreptatea care fierbea în mine, eram sigură că l-aş fi ajuns.
Suspectul, zise omul legii.
Mă făcu să râd în mine, căci suspectul era un cuvânt prea uşor. Faptul că era vinovat era cert, căci îl văzusem cu proprii ochi fugind de la locul accidentului. Motivele nu prea interesau legea.
Legea funcţiona pe dovezi, iar dacă acestea existau nu mai conta nimic, te băga după gratii, chiar dacă erai nevinovat.
Nu se putea numi asta corupţie, ci mai degrabă stricteţe.
E atât de uşor să acuzi, însă atât de greu să ierţi.
-Trebuie să mergem cu pacientul la spital! Zise Dominica care venea spre mine.
Când ajunse lângă mine mai adăugă:
-Nu e inconştient, dar trebuie să mergem să dăm nişte declaraţii. S-ar putea să aibă loc şi o operaţie, dacă vor găsi ceva deplasat la radiografie.
Poliţistul se îndepărtă văzând că îşi încheiase datoria, lăsându-ne să vorbim.
-Hai! Să nu mai pierdem timp. Spuse şi mă luă de mână.
Am pătruns în ambulanţă şi ne-am aşezat lângă pacient. Avea capul bandajat, stătea cu ochii deschişi şi aţintiţi în tavan şi nu mişca.
Maşina se deplasa rapid, iar de afară i se auzea sirena.
-Cine e? Întrebai eu încet pe Dominica, în cazul în care rănitul ne putea auzi.
Prietena mea, îmi făcu semn şi îşi scoase telefonul din buzunarul hainei. Am înţeles ce voia să spună.
,,Ne aude" citii eu pe ecran. ,,N-are acte asupra lui" citii al doilea mesaj.
,,Atunci ce e cu el? Cum îl cheamă? A spus ceva? " o bombardai eu cu întrebări.
,,El a spus că-l cheamă Lucius" fu răspunsul primit.
-Scade pulsul! Strigă paramedicul care îl supravegea pe pacient.
-Cât mai e până la spital? Strigă o asistentă către şoferul ambulanţei.
-Câteva minute... Dar e trafic...Nu pot să zbor pe deasupra...
-Porneşte sirenele! Pe amândouă, Dian! Porunci paramedicul care părea a fi la conducere. O să moară dacă nu te grăbeşti.
Dominica se panicase şi ea.
Încerca să ghicească cauza acelei căderi bruşte a tensiunii. Se aşezase în genunchi să-i pipăie abdomenul, în timp ce paramedicul se pregătea să efectueze o intubaţie.
Asistenta efectuă un apel urgent şi parcă striga la telefon:
-O sală de operaţie! Sosim în trei minute. Pacient rănit într-un accident rutier. Suferă...
CITEȘTI
Chipul imperfecţiunii
RomanceÎntr-o lume agaitată, plină de anxietate și panică, Jasmine, o fată de 19 ani încearcă să supraviețuiască cu ajutorul doctorului ei, Julien. Marcus, vecinul de la trei, un bărbat rece și misterios, apare în viața ei, pare că o protejează uneori, îns...
