Chipul imperfecţiunii

28. Atitudine

A trecut o săptămână liniștită, fără incidente. Zi după zi, timpul nu părea să-ți spună cuvântul; zilele treceau pe nesimțite.

Marcus insistase să fie în majoritatea timpului alături de mine, căci după cum spunea el, atacurile aveau de-a face cu Reptila. Protecția mea îi făcea munca mai ușoară.

Se trezea dimineața devreme să mă ducă cu mașina la școală și în același ritm alert venea să mă ia după cursuri. 

Nu știu ce priviri în aruncau colegii pe la spate când mă urcam în mașina unui necunoscut pentru ei, căci refuzam să mă uit. Era pentru binele meu.

Se și zvonise că mă căsătorisem în secret cu un tiran, care nu mă scapă din ochi nicio clipă. Remus, el începuse vorba, se lăuda cu faptul că mă urmărise într-o zi după școală și mă văzuse intrând într-o casă mare, care părea a unui bogătaș.

Remus vorbea multe, nimieni nu l-ar fi putut opri din bărfă atunci când în discuție un subiect de cancan. Cât credeau interlocutorii lui din ceea ce el predica cu atâta pasiune nu se știe; își făcuse o reputație din a bârfi, toți se fereau din calea lui de frică să nu deschidă gura.

Ultima lună propriu-zisă de școală a fost cea mai apăsătoare. Apropierea examenelor și stresul pe care-l provocau, nu se putea compara cu agitația organizării unui eveniment. Acel eveniment era banchetul, petrecerea de sfârșit.

Mi se făcuse dor de Dominica. Uniunea cu clasa de colegi va fi așa de sumbră fără chipul ei, care mi-ar fi surâs, fără umbra ei, care m-ar fi protejat în orice clipă.

Unii plănuiau să danseze pănă nu o să-și mai simtă picioarele, alții să bea tot alcoolul pe care  nu l-au putut bea în patru ani de liceu. 

Eu nu-mi făceam planuri. Situația mea era destul de complicată, dacă stăteam să o analizez. 

Apartamentul în care locuisem mai mult de doi ani fusese luat în vizor de o organizație ilegală, cel mai probabil traficanți de arme, după cum înțelesem de la Marcus. Eu mă mutasem într-o seară la vecinul meu în care aveam , deocamadată cea mai multă încredere.

Mă gândeam ce o să spună mama când o să afle că m-am mutat fără știrea ei. Mă gândeam ce o să spună dacă va veni într-o vizită neanunțat și o să găsească ușa încuiată.

Vizita promisă a lui Cyrus am amânat-o mințind că nu sunt acasă, că dorm la o prietenă pentru o noapte ca să învățăm împreună. Dar cât timp o să mai țină șiretenia?

O mințisem pe mama de căteva ori la telefon, încă puțin și va suspecta ceva. Ea niciodată nu se lăsa înșelată de cuvnte dulci și frumoase, era mereu gata să descopere o minciună, de asta se certa mereu cu tata. 

Marcus devenise bodyguardul meu, la propriu. Aș fi vrut să interpretez altfel grija lui față de mine, însă era foarte clar că nu voia să mă scape din ochi deoarece orice interacțiune cu un posibil atacator ar fi putut duce la Reptila.

Dar ce avea Reptila cu mine? Cum am ajuns în vizorul ei?

Răspunsul la această întrebare nu venea niciodată  complet. 

Fie că mă implicasem în accidentul cu Lucius, fie că mă apropiasem prea tare de Marcus, care se ținea după ei. Fie...

Julien dispăruse din peisaj, de când îl sărutasem pe oraz forțându-l să plece. Apropierea dintre noi era toxică și nedorită. Mi-era frică de el, iar el știa foarte bine acest lucru. 

Aș fi vrut să scap de el fără prea mari consecințe, să-l reclam la poliție, însă mă simțeam neputincioasă în fața puterii pe care o afișa de fiecare dată. În plus, nici nu aveam dovezi că m-a rănit în vreun fel, iar doar cu vorbe mi s-ar fi pus la îndoială orice plângere.