ɴᴏ ᴄᴏɴᴛʀᴏʟ| jikook

7

jimin_park: Bună Jungkook. Voiam să îmi cer scuze pentru că am fost atât de insistent. Nu trebuie să îmi faci poze dacă nu vrei. Nu ești obligat.

kookie: E ok Jimin, nu ai de ce să îți ceri scuze, chiar dacă apreciez. Cum am mai spus e plăcerea mea să vă fac poze.Chiar  vreau să îți mulțumesc că mi-ai propus asta.

jimin_park: Atunci ar fi ok pentru tine dacă ne-am vedea marțea asta? Ești liber?

kookie: Da, e perfect. Unde ai vrea să se desfășoare această ședință foto?

jimin_park:alege tu. Sunt sigur că știi o mulțime de locuri frumoase, perfecte pentru poze.

kookie:Bine. A și Jimin, voiam să îți spun că ești foarte... drăguț.

jimin_park: Te referi la felul în care arăt?

  kookie: Nu chiar, adică da și din acest punct de vedere. Dar felul tău de a fi e chiar drăguț.

jimin_park:Mulțumesc. Nu mă așteptam să îmi spui tu asta. Și îmi pare rău dacă te-am făcut să te simți inconfortabil.

kookie:Cum am mai zis e ok. Adică îmi e doar puțin mai greu să vorbesc cu alte persoane, persupun. Cred că și eu am avut un comportament ciudat.

jimin_park:Înțeleg că nu ești cea mai sociabilă persoană. Oricum pentru că nu vrei să te plătesc pentru poze atunci spune-mi ce altceva ai vrea. Cere-mi orice.

kookie:Eu mereu am vrut să îți fac poze, deci cred că nu am altceva ce să îți cer.

jimin_park: Ai vrut să îmi faci poze?

kookie:Da, bine mereu am vrut să le fac oamenilor poze.

jimin_park:Am înțeles.
Păi să ai o zi frumoasă Jungkook. Mai vorbim.

kookie:Mulțumesc, la fel.

Nu ar fi crezut vreodată că va fi atât de ușor să vorebasacă cu Jimin. Îi era chiar ușor să vorbească cu el prin mesaje. De ce nu putea fi așa și când erau față în față? Trebuia să scape de anxietatea sa și cât mai repede. După conversația cu Jimin era mai sigur ca oricând că voia să îi dezvăluie că el era admiratorul lui. Și mai era doar o zi, o zi până la întâlnirea lor. Mai era doar o zi, iar Jungkook era puțin nesigur dacă era pregătit să se întâlnească cu Jimin și totuși era nerăbdător, era nerăbdător să îl aibe pe Jimin atât de aproape.

Ceasul ticăia, și nu se mai oprea. Timpul trecea, trecea repede și era aproape timpul întâlnirii lui Jimin cu admiratorul său, admirator pe care voia să îl întâlnească atât de mult. Din felul în care îi vorbea, Jimin putea realiza că era o persoană bună și totuși nu era puțin ciudat faptul că a ales să se vadă noaptea cu el și într-o cameră de hotel? Voia doar să se culce cu el și după să îl lase baltă? Toate cuvintele frumoase pe care îi le spusese erau doar niște minciuni dulci? Eh, și ce conta pentru el?
Era obișnuit să fie mințit de oameni, era obișnuit să fie folosit, oricum și el se folosea de oameni la rândul lui.
Își închise și ultimul nastrue de la cămașă și își părăsi penthouse-ul.

Era în fața recepției. Numele pe care fusese rezervată camera era unul destul de greu de reținut, nici măcar nu îl reținuse, și-l notase în notițe și doar îl citi.
Îi plăcea faptul că era misterios, îl intriga și mai mult pe Jimin.

Era în fața ușii pe care scria cu litere mari de tipar numărul 345, după ușă ar fi trebuit să fie persoana pe care Jimin a vrut să o cunoască cu nerăbdare.
Apăsă puțin temător pe clanța ușii, ușa scârțiând.
În fața sa era un băiat șaten, cu mult mai înalt decât el.
Îi putea vedea doar spatele, băiatul fiind cu fața spre fereastră și totuși lui Jimin îi se păru chiar atractiv, nici nu îi văzuse fața, dar postura șatenului era una chiar plăcută. Nu se aștepta ca admiratorul său să arate atât de bine.
-Dacă nu ai auzit ușa te anunț că am ajuns, spuse Jimin pe un ton ușor arogant.
Când șatenul s-a întors spre el, lui Jimin nu i-a venit să creadă că băiatul din fața sa care se apropria cu pași mici spre el era chiar Jeon Jungkook, crushul celui mai bun prieten.
Era o glumă proastă? Cum era posibil ca dintre toate persoanele admiratorul său să fie fix Jungkook?! De ce trebuia să fie Jungkook? De ce trebuia să îi se pară atât de atrăgător?
Abia atunci realiza cât de bine arăta Jungkook, ce putea spune, Taehyung chiar avea gusturi.
Când Jungkook se apropiase atât de aproape de el încât buzele lor aproape că se atinseseră, Jimin se dădu un pas mai în spate lovindu-se de perete.
-Mă bucur că ai venit Jimin. Chiar am așteptat cu nerăbdare această seară, îi șopti Jungkook la ureche, vocea acestuia dându-i lui Jimin fiori reci.
Avea o voce suavă și totuși sexy, lucru ce îi plăcea lui Jimin, dar îl făcea și mai vulnerabil în fața proprilor sentimente.
Ar fi mințit dacă ar fi spus că nu era atras de Jungkook, dar nu putea să lase să se întâmple ceva între ei doi, nu putea să îi facă asta lui Taehyung.
-Da, păi aici sunt, rosti Jimin râzând nervos și încercând să mărească distanța între el și Jungkook.
-Ești atât de frumos Jimin încât aș putea să te privesc ore în șir, afirmă Jungkook în timp ce își trecuse degetele prin părul negru al lui Jimin.
Jimin doar roși, niciodată nu s-a simțit atât de flatat de cuvintele cuiva. Niciodată nu s-a mai simțit atât de vulnerabil în fața cuiva.
-E-eu, eu nu mă așteptam să fii tu, Jungkook...
-Și ești dezamăgit ?
-Nu, doar surprins, știi ceva, eu mai bine plec.
Jimin îl dădu la o parte grăbindu-se spre ușă.
Doar într-o fracțiune de secundă Jungkook îl prinse de încheietura mâinii și îl lipi de perete.
-Unde te grăbești Jimin? Noaptea abia a început și ai niște răspunsuri de aflat, nu?
-Eu doar vreau să plec, așa că dă-te la o parte, Jungkook!
-Jimin, în seara asta o să fii însfârșit al meu și o să îți placă.
Jimin nu mai apucă să zică nimic, Jungkook lipindu-și buzele de ale lui.
Era un sărut umed și pasional, un sărut la care Jimin răspunse în mod involuntar. Un sărut ce îl ameți complet. Nu s-ar fi gândit vreodată că o persoană poate săruta atât de bine.
Își mușcă buza de jos agresiv încercând să se abțină din a-l săruta pe Jungkook.
Buzele lui parcă tânjeau după sărutările lui Jungkook.
Îl voia aproape, dar în același timp știa că era periculos, știa că dacă nu face nimic toată situația va ieși total de sub control. Trebuia să se abțină, trebuia să nu lase să se întâmple ceva mai mult între el și Jungkook.
-Ai spus că te excită să fii legat la ochi,nu-i așa Jimin? îl întrebă cu un zâmbet jucăuș ce îl înnebunea pe Jimin.
-C-ce vrei să spui?
Totul deveni negru în jurul său, Jungkook legându-l cu o bucată neagră de catifea la ochi.
Putea simți cum degetele lui Jungkook se plimbau peste corpul său. Îi desfăcea încet fiecare nasture al cămășii coborând din ce în ce mai jos făcându-l pe Jimin să își muște și mai tare buza.
Trebuia să îl oprească, dar nu voia.
Îl apucă de mână oprindu-l să desfacă și ultimul nasture.
-Cred că ți-ai ieșit de sub control.
- Când e vorba despre tine ce mai e ăla control? O să fac orice că să fii al meu, Park Jimin.
Asta a fost tot ce a spus Jungkook înainte de aș lipi din nou buzele de ale lui Jimin și de a-l lua în brațe ca pe o mireasă.
Îl lasă să cadă peste patul moale începând să îl dezbrace încet, dar sigur și acoperindu-i corpul cu sărutări dulci.
-În seara asta Jimin o să ne distrăm de minune, să fii sigur de asta.

A/N: Deci eu una nu mă pricep să scriu smuturi, poate pentru că nu prea citesc. Nu sunt my cup of tea, eu fiind un soft stan mai mult.
Deci nu vă așteptați la scene smut în această carte.
Nu prea voi detalia scenele mai neortodoxe bcs I m a good christian.
Deci da, sper că nu sunteți prea dezamăgiți.
Și mulțumesc că ați citit și acest capitol ^^