ɴᴏ ᴄᴏɴᴛʀᴏʟ| jikook

22

Când Jungkook a intrat împreună cu Jimin pe ușă privirea lui s-a întâlnit cu cea a lui Hoseok.
Era pentru prima dată când îl vedea față în față și putea să își dea seama din privirea sa ca era deranjat ca la brațul lui Jimin nu era el.
Hoseok se uită atent la Jungkook și se gândi"Oare pentru câ timp o să facă parte din viața lui Jimin?"
După își îndreptă privirea spre Jimin și involuntar zâmbi. Îi lipsise enorm de mult băiatul și îi era atât de drag. Jimin era singura persoană care îi făcea inima să bată și îi oferea o senzație de căldură. Era fericit să îl revadă după atât de mult timp, dar Jimin nu simțea la fel.
Evită orice contact vizual cu Hoseok și în liniște se așeză la masă cu Jungkook.
Atmosfera de la masă era una solemnă, nimeni nu prea spunea nimic. Ori de câte ori Jimin era întrebat ceva răspundea sec și scurt.
Hoseok era cu ochii doar pe Jimin. Doar privindu-l realiză cât de mult îi lipsise.
Jungkook observase felul în care Hoseok îl privea pe Jimin și îi venea să se scoale de la masă și să îi dea un pumn în față. Nu îi plăcea deloc modul în care se uita la el, și nici lui Jimin nu îi plăcea.
Băiatul abia aștepta să plece de acolo. Își întinse mâna spre paharul cu vin, dar fusese oprit de Jungkook.
-Ce faci? îl întrebă cu ochii largi deschiși.
-Ai spus să nu te las să bei, deci nu te las.
Jimin își dădu ochii peste cap.
-Ei bine vreau să beau, deci o să beau.
-Nu, nu îți face bine Jimin. Insist să nu bei.
-Jungkook are dreptate, ar fi bine să nu bei, adăugă unchiul său.
-Un pahar nu o să îmi facă nimic, beau doar un pahar.
-În regulă, dar doar unul.
Jimin dădu băutra pe gât, o băuse ca pe apă, lucru ce îl șocase pe Jungkook.
-Ești un iubit grijuliu, Jungkook, dar Jimin nu poate scăpa de vechile obiceiuri, așa-i? rosti Hoseok pe un ton sfidător pentru Jimin.
-Cred că vorbești așa că nu ai ce face, Hoseok. Ce, ești gelos că tu nu ai putea să fii vreodată un iubit grijului? Sau ești gelos că nu ai putea niciodată să fii iubitul meu?
Mama lui Hoseok își scăpă tacâmurile din mână când îl auzi pe Jimin.
-Cum îți permiți să vorbești așa? Fiul meu nu are inclinațile tale greșite și imorale!
Jimin începu să râdă.
-Vai, dar chiar nu vă cunoașteți fiul deloc. Dacă ați știi cu cine umblă și ce face fiul dumneavoastră scump v-ar fi și rușine să îi mai fiți mamă.
-Nu îți permit să vorbești așa. După ce am acceptat să vii aici cu așa zisul tău iubit acum insinuezi că Hobi ar avea același orientări sexuale bolnave ca tine?
Jimin voia să mai spună ceva, să îi răspundă femeii, dar fu oprit de uchiul său.
-Jimin, te rog calmează-te. Și cu tot respectul pentru tine, Minyoung, dar ai o gândire total înapoiată și nu îți permit să îmi jignești nepotul. Nu este vreo probelmă cu orientare sa sexuală, trăim într-o țară liberă. Mai bine ne-am calma și am uitat că această conversație a luat loc.
Jimin a fost șocat de faptul că unchiul său i-a luat apărarea. Credea că îl crede o dezamăgire, dar nu era așa. Îi păsa de el, nu?
-Poate din cauza asta a ajung așa Jimin. I-ați permis prea multe. Spune ce vrei, dar a fi gay e dezgustător.
-Mamă, încetează. Nu mai judeca.
-Ce vrei să spui? Nu ești de accord cu mine, Hoseok.
-Mamă, doar termină...
-Evident că nu e de accord cu tine. Femeie, fie că îți convine sau nu, fiul tău e gay! Și nu asta e problema cu fiul tău! Tu nu știi cu ce fel de oameni stă fiul tău.
-Jimin încetează!
-Nu o mai suport, îmi pare rău unchiule, dar nu o mai suport. Doar spune-i mamei tale ce faci Hoseok, spune-i adevărul. Nu mai încerca să faci pe fiul perfect! Sau ce, vrei să îi arăt conversațiile în care erai în limbă după mine?
Hoseok era uimit și nici nu știa ce să spună. Voia doar ca Jimin să tacă din gură.
-Ce ai spus despre fiul meu?! Ești obraznic. Dispari odată de aici. Ce bine că mama ta s-a sinucis. Mi-ar fi fost milă de ea să vadă ce fel de fiul are.
Îi venea să plângă când femeia pomenise de mama sa, dar nu putea să pară slab, se abținuse să nu plângă, totuși puteai să îți dai seama din privirea lui că fusese afectat.
-Asta crezi? Asta crezi? Ca e bine că s-a sinucis mama mea? Atunci trebuie să te sinucizi și tu pentru că minunatul tău copil e la fel de groaznic precum mine, poate chiar mai groaznic. Hoseok, e timpul să recunoști că ești gay. Noi nu suntem homofobi așa că mama ta. Eu te urăsc doar pentru că ești o scârbă de om.
Măcar acum fă și tu ceva corect, spune adevărul. Sau vrei să îți amintesc eu cât de gay ești de fapt Hobi-hyung?
Jungkook nu prea știa ce să facă, doar se juca cu legumele din farfuria sa. Părea destul de absent, dar gestul lui Jimin l-a șocat atât pe el cât și pe ceilalți.
Îl sărută pe Hoseok, lucru ce o făcu pe mama acestuia să se ridice de la masă nervoasă.
-Dispari odată Jimin! Să nu te mai văd vreodată în fața mea! urlă aceasta.
-Bine, spuse acesta cu zâmbetul pe buze aruncându-i cu apa dintr-un pahar în față.
Obrajii lui Hoseok erau roșii. Era fericit într-un fel că Jimin îl sărutase, uitase cât de dulci erau buzele acestuia, dar momentul fusese total nepotrivit.
-Hai să plecăm de aici, Jungkook!
Jungkook se ridică de la masă încâ fiind șocat.
Privirea unchiului său îl făcuse să realizeze că exagerase.
-Îmi pare rău unchiule.
-Jimin, trebuia să te controlezi...
-Chiar îmi pare rău, șopti acesta.
Luă o sticla de vin de pe masa și începu să bea din ea.
Jungkook a încercat să îl oprească, dar era în zadar, Jimin nu ar fi lăsat nici mort sticla din mână. Se pare că trebuia să conducă el.
-Jimin, nu pari prea bine.
Dintr-odată Jimin trânti sticla de pământ aceasta spârgându-se în mii sute de cioburi.
Căzu în genunchi și începu să plângă.
-Femeia aia, o urăsc. Cum să spună că e mai bine că mama s-a sinucis, cum? Nu are dreptate, nu? Sau chiar sunt o dezamăgire? L-am dezamăgit, știu, dar nu am putut să rezist.
Nu îl suport pe Hoseok și nu suport că toată lumea îl vede ca pe o persoană bună, de treabă când e o scârbă de om. Îmi e și silă că l-am sărutat. Mi-a făcut atât de mult rău Jungkook, atât de mult rău.
-E în regulă Jimin. Nu o să îți mai facă, nu o să îl mai las.
Se așeză în fața băiatului tot în genuchi și îl luă strâns în brațe pentru a-l calma.
-Nu mai vreau, nu mai vreau să fiu atât de slab. Cum a putut să îl las, cum? De ce Yoongi nu a făcut nimic? De ce nu m-a protejat. De ce nu m-a iubit?
-Nu știu Jimin, chiar nu știu. Dar eu te iubesc și mereu o să am grijă de tine, îți promit.