"-Cred că ți-ai ieșit de sub control.
- Când e vorba despre tine ce mai e ăla control? O să fac orice că să fii al meu, Park Jimin."
Doar un mesaj de la un necunoscut și viața lui Park Jimin a fost dată peste cap.
Cine ar fi crezut că doar un admira...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
467,679 likes jimin_park: my bf is better than yours Vezi toate cele 980 de comentarii: taehyxng: Nu am unul haha . jimin_park: nașpa să fii tu @taehyxng haha. taehyxng: nici nu ai idee cât de nesuferit ești uneori @jimin_park jimin_park:😘 @taehyxng taehyxng: 🤢 @jimin_park kookie:no, my bf is the best😌💕 jimin_park: nu pot să te contrazic @kookie
Relația lor era atât de perefectă, chiar dacă era abia începutul ei, Jimin era sigur că relația lui cu Jungkook nu urma să fie ca celelalte relații pe care le-a avut pentru că Jungkook era diferit. Era răbdător, dulce, înțelegător și îl făcea să se simtă cu adevărat iubit. Jungkook era perfect. Nu voia să o dea în bară din nou. -Nu îmi vine să cred că suntem împreună de aproape de o lună. Sunt așa fericit că mi-ai mai acordat o șansă. -Credeam că tu ai fost cel care mi-a mai acordat o șansă. Îi răspunse fără să își ochii din pozele pe care tocmai le făcuse. Îi era greu să recunoască, dar ura când Jungkook părea că nu îi acordă atenție. Avea nevoie de atenția și afecțiunea lui 24 din 24. -Nu vreau să sun enervant, dar mă supăr atunci când ești atent la altceva, ci nu la mine. Îi luase camera din mână, iar apoi îl luă în brațe ascuzându-și fața în tricoul lui. Îi iubea parfumul, habar nu avea a ce mirosea, dar e un miros dulce. Iubea să-i audă bătăile inimii, iubea să-i simtă mâinile în jurul taliei sale. Îi iubea glasul cald, îi iubea cuvintele dulci. Îi iubea ochii blânzi ce îl priveau cu atât de multă iubire. Îl iubea pe Jeon Jungkook, poate mai mult decât ar fi vrut să recunoască. -Nu suni deloc enervant. Îmi pare rău dacă a părut că te-am ignorat. Știi doar că toată atenția mea îți aparține. -Bine... Pot să văd cum au ieșit pozele? Ori de câte ori îl ruga ceva avea acea privire de cățeluș. Nu ar fi putut niciodată să-i spună nu. Chiar se întreba dacă ar fi putut cineva să-l refuze pe Jimin. Jimin se uita atent prin poze în timp ce Jungkook își odihnea capul peste umărul său. -Credeam că am decis să avem un picnic ca să imortalizezi natura. De ce sunt atât de multe poze cu mine? întrebă chicotind. -Pentru că îmi place să surprind ceea ce e frumos în fotografii, iar tu ești cel mai frumos lucru din viața mea.
Ar fi mințit dacă ar fi spus că obsesia lui Hoseok pentru Jimin nu devenea enervantă. Deja nici nu mai era atent la ce spunea Hoseok, chiar dacă suna revoltat. Își savura băutura încercând să-l ignore. -Namjoon, tu măcar mă asculți? -M-am plictisit. Tot ce aud e Jimin și iar Jimin. Nu e cam nesănătos să fii atât de obsedat de fratele tău vitreg? -Obsedat? Nu sunt obsedat! Pur și simplu nu-l suport pe tipul cu care e acum împreună. Tot ce îți cer e să-l scoți din peisaj. Nu e mare chestie. -Nu pot să te ajut de data aceasta. Trebuie să te descurci singur Hoseok. -De ce? -Pentru că îi datorez o favoare tipului. Ca să-l scot din peisaj ar trebui să mă asigur că ceva rău i s-ar întâmpla și nu vreau asta. Nu până când nu îi mai datorez nimic. Te sfătuiesc să renunți la Jimin, nu are sens să îți dorești ceva ce nu va fi niciodată al tău. S-a ridicat de la masă, nu mai avea chef de Hoseok, nu în aceea seară. Nici nu îl înțelegea de ce și-l dorea atât de mult pe Jimin. Era frumos, dar existau o mulțime de persoane la fel de atractive care ar fi vrut să fie cu Hoseok. -Deci o să pleci ?! Credeam că îmi ești prieten. -Îți sunt prieten. Te-am ajutat de o mulțime de ori, dar nu vreau să mă implic de data aceasta. Și pentru că îți sunt prieten o să-ți spun asta, de cele mai multe ori obsesiile și adicțiile nu aduc nimic bun. Nici nu ai idee câte poți pierde din cauza lor.
Îl rănise să-l vadă pe Jimin cu altcineva, îl rănise și mai tare că aceea persoană era Jungkook, dar Yoongi nu era atât de rănit încât să-și dorească să moară sau să-i distrugă fericirea lui Jimin. Se resemnase, ba chiar se bucura pentru Jimin. Nu îl ura chiar dacă și-ar fi dorit să o facă. Ura doar că îi lipsea atât de mult. Ura că se atașase atât de mult de o persoană, ura că rănise o persoană la care chiar a ținut. Ura faptul că cel mai probabil Jimin nici nu îl mai voia în viața lui. Dar nu-l ura pe Jimin. Regreta că i-a spus că-l urăște chiar dacă credea că nici nu îl afectase prea mult. Pur și simplu trebuia să accepte că nu mai era important pentru el. Dacă Jimin își găsise fericirea, atunci trebuia și el să și-o găsească, doar că nu avea deloc energia să facă ceva. Își dorea doar să stea în casă fără să aibe contact cu cineva. Își dorea pentru un moment să fie singur, însă singurătatea nu-i făcea deloc bine. Indiferent de cât de mult își dorea să fie singur a acceptat să iasă cu Hoseok și și-a regretat decizia imediat cum a adus vorba de Jimin. Hoseok era în regulă atât timp cât nu vorbea despre Jimin. Chiar credea că ar fi fost super de treabă și s-ar fi înțeles de minune cu el dacă nu ar fi fost atât de obsedat de Jimin. -De ce naiba mă ignori și tu? -Pentru că ești extrem de enervant. Nici nu știu de ce am acceptat să mă văd cu tine. -Pe tine nu te afectează chiar deloc faptul că Jimin e cu tipul ăla? A ezitat să răspundă. Chiar ar fi vrut să nu răspundă pentru că adevărul era că-l afecta, dar nu suficient de mult încât să se plângă și să îi distrugă fericirea lui Jimin. -Nu, de ce m-ar afecta? -Nu știu, poate pentru că nimeni nu o să fie atât de prost încât să rămână lângă tine. Chiar cred că Jimin încă mai are sentimente pentru tine. Ți-ar fi ușor să-i desparți. -Poate că eu nu mai am sentimente pentru Jimin. De ce aș face asta? Ca Jimin să fie cu cineva care nu-l iubește destul de mult încât să-l protejeze. După tot răul pe care îi l-ai făcut, chiar merită să fie fericit. Nu o să te mai las să mă folosești doar ca să-l poți răni. -Dintr-odată îți pasă de el? Nu am nevoie de ajutorul tău. Dar să știi că niciodată nu o să uit faptul că azi nu mi-ai oferit ajutorul tău.
Jimin avea impresia ca nimeni și nimic nu i-ar fi putut distruge fantezia ce devenise realitate. Era fericit, atât de fericit încât părea că trecutul nu îl mai afecta. Nici nu mai conta, se gândea doar la prezent și viitor, viitor pe care nu și-l putea imagina fără Jungkook. Niciodată nu ar fi crezut că ar putea să fie atât de fericit cu cineva. Iubea fiecare moment petrecut cu Jungkook, dar serile de vineri erau preferatele lui. În fiecare seară de vineri se uitau la filme. Era plăcut cum mereu Jungkook îl ținea strâns în brațe oferindu-i mai multă atenție lui decât filmului. Era atât de plăcut să adoarmă în brațele sale, iar primul lucru pe care să-l vadă dimineața să fie chipul lui adormit. Era atât de plăcut să-l aibe pe Jungkook în viața sa și să-l poată numi iubitul său. Își dorea să își petreacă tot restul vieții alături de el, chiar dacă îi era teamă să spună asta cu voce tare. Simțea că Jungkook era exact ceea ce îi lipsise și căutase întreaga sa viață.
A/n: Am postat aproape după o lună, îmi pare rău. Dar o să postez mai des pentru că în ultima perioadă mi s-au întâmplat doar lucruri bune. Nu am mai fost vreodată atât de fericită. Vă mulțumesc că aveți răbdare și încă îmi citiți cartea💜
