ɴᴏ ᴄᴏɴᴛʀᴏʟ| jikook

8

Fiecare sărutare pe care o simțea pe pielea sa îl făcea pe Jimin să tresară. Fiecare sărut, fiecare atingere oferită de Jungkook îl făcea pe Jimin să își dorească mai mult. Îl dorea pe Jungkook, nu putea nega asta și nimeni nu l-a mai făcut să se simtă atât de bine, atât de vulnerabil și totuși atât de bine. Voia să îl lase pe Jungkook să aibe control total asupra lui în acea seară.
Voia să savureze fiecare sărut, fiecare atingere.
Își încoloci picioarele în jurul taliei lui Jungkook sărutându-l cu ardoare, de parcă avea nevoie să simtă gustul salivei lui așa cum avea nevoie de aer.
Nu gândi prea mult în seara aceea, nu gândi absolut deloc, se lăsase dus de val, pardă dorinței și plăcerii trupești.

Nu își aminti prea multe din seara precedentă, dar când primul lucru pe care îl văzu când deschise ochii de dimineață fu un Jungkook care dormea liniștit, Jimin nu putu să facă altceva decât să zâmbească.
Jungkook chiar părea persoană potrivită pentru Jimin, dominant în pat și dulce în afara lui.
Îl făcea pe Jimin să se simtă iubit și asta îl făcea confuz.  Nu îi era indiferent, era mai sigur ca oricând că îl plăcea pe Jungkook. Și nu îl plăcea doar pentru că fusese bun la pat, asta nu conta mai deloc pentru Jimin. Îi plăcea pentru că fusese atât de drăguț cu el prin mesajele pe care îi l-a scris, fusese atât de drăguț și sincer.
Băiatul părea că avea sentimente cât se poate de reale pentru Jimin.
Jungkook era singura persoană cu care putea avea o relație care să nu fie toxică pentru el.
Dar încă nu era pregătit pentru o astfel de relație, nu avea nevoie de una. Chiar nu avea nevoie de Jungkook în viața lui.
Și dacă nu avea nevoie de el atunci de ce chipul lui adormit îl făcea să zâmbească?
Era confuz, pentru că pentru prima dată în viața sa nu știa ce voia, de ce avea nevoie de fapt. Era nesigur. Nu putea să îi dea speranțe false lui Jungkook, nu merita asta, trebuia să încheie totul și să nu lase să se mai repete ceea ce s-a întâmplat cu o seară în urmă.
Se simțea vinovat. Și se simți și mai vinovat când a decis să plece înainte ca Jungkook să se trezească.
După tot ce s-a întâmplat între ei a presupus că lucrurile între ei ar fi puțin dubioase.

Se trântise în pat încercând să își limpezească puțin mintea. Trebuia să se gândească bine la ce urma să facă.
Voia să îl îndepărteze pe Jungkook, dar nu putea face asta fără să îl rănească pe băiat, iar Jimin chiar nu voia asta.
Ecranul telefonului său se aprinse. Primse mesaje de la Jungkook, destul de multe chiar.
Trebuia să îi răspundă, nu putea să lase lucrurile așa.

jimin_park: Eu nu înțeleg de ce mi-ai scris de pe contul ăsta. Acum știu cine ești Jungkook, lol.

jk.kk_: A lol, din obișnuință.Wow, șocant că mi-ai răspuns...
Încerci cumva să mă ignori Jimin?

jimin_park:Eh, să zicem că acum am avut timp să îți răspund.

jk.kk_: De ce ai plecat atât de repede Jimin?
Eu chiar voiam să petrec mai mult timp cu tine...
Voiam să te mai pot ține în brațe. Să mă mai joc cu părul tău.
Deja îmi lipsesc gustul buzelor tale
Data viitoare nu o să te mai las să pleci. O să am grijă că nu o să mai pleci vreodată de lângă mine ^^

jimin_park: Ce te face să crezi că va exista o dată viitoare, Jungkook?

jk.kk_: Adică Jimin?
Stai liniștit, mă voi asigura eu că va exista.
Nu poți nega că nu te-ai simți bine noapte trecută.
Tânjeai după atingerile mele.
Mă voiai înăuntru tău.
Data viitoare o să mă asigur că te voi face să îmi strigi și mai tare numele, Jimin.

*utilizatorul jimin_park v-a blocat*

Jungkook se întreba dacă nu o făcuse ceva greșit. De ce Jimin era atât de rece cu el?
Nu a fost destul de bun? Nu era destul de bun pentru Park Jimin?
Încerca din răsputeri să îi fie pe plac și totuși nu era îndeajuns?
Dar i-a spus că începe să aibe un crush pe el. Park Jimin chiar i-a spus asta. De ce acum când a aflat cine era Jimin a decis să îl respingă?
Nu accepta să fie respins de Jimin, asta ieșea din calcul.
Când Jungkook realiză că Jimin nu îl blocase de pe contul personal un mic rânjet îi apăru pe buze.