ɴᴏ ᴄᴏɴᴛʀᴏʟ| jikook

30

-Yoongi, voiam să stau cu tine. Chiar nu am chef de asta. Putem să ne întoarcem la apartamentul tău?
Ultimul lucru de care avea chef Jimin era o noapte petrecută într-un club. Înainte iubea viața de noapte, iubea petrecerile, iubea să socializeze, să cunoască persoane noi, iubea să fie în centrul atenției, dar obosise, era obosit psihic și avea nevoie de liniște.
-Haide Jimin, o să vezi că o să ne distrăm. O să fie ca în vremurile bune.
Jimin îi zâmbi, dar era un zâmbet trist.
Yoongi chiar nu se schimbase deloc, nu încerca să fie o persoană mai bună. Voia ca totul să fie ca în vremurile bune, dar Jimin își dorea asta? Ce își dorea cu adevărat?
Voia să se întoarcă la acele vremuri, vremuri în care consuma alcool până când nu își mai știa nici numele? Vremuri în care Yoongi își distrugea sănătatea fix în fața sa, iar el nu făcea nimic ca să îl oprească? Vremuri în care el și Yoongi erau distruși... Nu îi lipseau acele vremuri, dar Yoongi, el îi lipsise.
Dacă se întorcea la Yoongi totul urma să fie ca în acele vremuri "bune".
Jungkook era diferit de Yoongi, Jungkook îl iubea, putea să scoată ce era mai bun din el, iar asta îl speria cel mai tare la Jungkook.
Nu putea să se vadă ca o persoană decentă, morală, nu se putea vedea într-o relație în care să fie iubit, care să nu fie toxică, așa că Yoongi era perfect pentru el. Nu îi păsa dacă avea să îl distrugă din nou atât timp cât îi oferea puțină afecțiune.
Muzica mult prea tare, oamenii cărora nu le păsa de nimic, mirosul puternica de alcool și nicotină, lucrurile astea nu îi lipsise deloc, era sigur de asta. Se simțea atât de inconfortabil acolo.
-Ce-i cu fața asta? O să fii așa toată noaptea?
-Așa cum?
-Supărat. Suntem într-un club, nu la o înmormântare. Ai nevoie de câteva shot-uri ca să te simți mai bine?
-Ești așa nesuferit uneori. Știi ceva, nu am chef  să fiu aici, așa că am plecat!
Yoongi îl apucă de încheietură trăgându-l spre el. Își lipise buzele de ale lui, mâinile sale explorând trupul brunetului. Coborau din ce în ce mai jos sărutul devenind din ce în ce mai umed.
Jimin își strecură degetele prin părul lui decolorat, limba blondului ducându-se mai adânc și tot mai adânc până când sărutul a fost rupt din cauza lipsei de aer.
Jimin își simțea întreg trupul moale, era amețit de parcă saliva lui Yoongi l-ar fi îmbătat. Voia mai mult, își dorea să îl mai sărute, să îi simtă saliva dulce. Se aplecă spre el fiind gata să îl mai sărute, dar Yoongi îl opri punându-și degetul arătător peste buzele lui pline și roz.
-Vrei mai mult, iubire? Abia am ajuns aici, hai să lăsăm ce e mai bun pe mai târziu.
Rânjetul, privirea, felul în care îi vorbise îl făceau pe Jimin să simtă fluturași în stomac.
Își mușcă buza inferioară, iar după își plimbă limba peste ea.
Nu urma să fie o seară atât de rea, trebuia doar să aibe răbdare, să aștepte ca Yoongi să îi ofere ceea ce își dorea în acel moment.
-Nu credeam că o să vă mai văd împreună. Vai, ce cuplu frumos formați.
Jimin îl recunoscu pe bărbatul ce se rezemă de umărul lui Yoongi. Abia se ținea pe picioare, iar mirosul parfumului bărbătesc combinat cu mirosul de aclool îl făcea pe Jimin să strâmbe din nas.
Niciodată nu i-a plăcut felul în care îl privea pentru că mereu simțea că îl dezbrăca din priviri.
Roșcatul își linse buza de jos când privirea sa s-a întâlnif din nou cu cea a lui Jimin. Ochii îl sclipeau, aveau o sclipire ce nu îl făcea pe Jimin să simtă prea bine.
-Am uitat cât de frumos ești Jimin. Nu exagerez când îți spun că arăți ca un înger.
În trecut altfel de remarci l-ar fi făcut să roșească, dar acum tot ce simțea Jimin era nesiguranță. Erau intențiile bărbatului ce se holba la el atât de dezgustătoare pe cât și le imaginea? Trebuia să fie precaut în caz de orice.
-Chanyeol, încetează să îi mai faci ochii dulci lui Jimin. Vreau să îți reamintesc că îmi aparține.
-Te invidez Yoongi, chiar o fac. Nici nu ai idee cât de norocos ești că ai pe cineva ca Jimin lângă tine.
Jimin zâmbi timid, culoarea obrajilor săi devenind un roz pal. Se întreba dacă chiar era adevărat ce Chanyeol tocmai spusese, dacă Yoongi era norocos. Existau persoane ce ar fi considerate cu adevărat norocoase doar pentru că erau cu el? Se număra Yoongi printre ele?
Blondul îi zâmbi, iar zâmbetul lui îi dăduse o senzație caldă în întreg corpul, se simțea mai în siguranță. Yoongi își trecuse mâna rece peste obrazul cald și după îl sărută. Dintr-un roz pal obrajii lui Jimin deveniseră un roșu aprins. Orice gest de afecțiune oferit de Yoongi îl făceau pe Jimin să zâmbească timid și să-l privească cu ochii mari, ca de cățeluș tânjind după mai multă afecțiune din partea blondului. Era așa moale, așa de vulnerabil în fața lui Yoongi, dar îi plăcea. Era singura persoană în fața căreia își lăsa garda jos și se comporta ca un puști naiv îndrăgostit.
Îl apucă strâns de braț, iar Chanyeol îi privea ușor trist. Voia ce aveau ei, părea atât de frumos ce aveau, atât de real. Dar în sinea lui știa că Yoongi nu era potrivit pentru Jimin. Știa că băiatul merita pe cineva mai bun. Nici el, nici Yoongi nu erau destul de buni pentru cineva ca Jimin.
-Cu cine ai venit Chanyeol?
-Cu gașca, habar nu am pe unde sunt, dar o să se bucure să îl vadă pe Jimin.
-Mă duc să iau ceva de băut. Ce ai vrea Jimin?
-E în regulă Chanyeol, mă duc eu.
-Yoongi, te rog nu mă lăsa singur.
-Revin imediat, Jimin. Nu lipsesesc mult.
Îl sărută pe frunte, iar după îl lasă pe Jimin cu Chanyeol, chiar dacă din priviri încerca să îl roage să rămână.
Era la masa lui Chanyeol, încercând să stea cât mai departe de el, dar roșcatul mereu venea mai aproape atunci când se îndepărta.
-Te deranjez, Jimin?
-Ești puțin cam aproape.
Coapsa lui era lipită de a lui Jimin, iar atunci când i-a dat la o parte firele de păr ce îi veneau în față a început să se panicheze puțin. Voia doar ca Yoongi să se întoarcă mai repede.
Deja își făcea scenearii în cap și nu erau deloc plăcute.
-Nu o să îți fac nimic. Nu o să te ating dacă tu nu îți dorești asta.
S-a îndepărtat și s-a întins după singurul pahar care nu era gol de pe masă. În doar câteva secunde îl golise, băuse lichidul din el de parcă ar fi fost apă.
Jimin răsuflă ușurat, poate Chanyeol chiar nu urma să îi facă nimic rău, până la urmă era singura persoană atrasă de el care nu încercase să îl atingă într-un fel nepotrivit. Chanyeol nu a încercat niciodată nimic cu el, tot ce a făcut mereu a fost doar să se holbeze la el și să îi facă complimente, nimic mai mult. Chanyeol chiar era un băiat bun, un băiat cu simțul moralității, Jimin chiar nu înțelegea de ce nu era măcar puțin atras de el. Era frumos, înalt, corpul lui era demențial de fapt, multe persoane ar fi vurt să fie cu el, dar Jimin pur și simplu nu era interesat.
-Nu am vrut să te fac să te simți prost, îmi pare rău...
-Nu ai făcut-o Jimin, stai liniștit. Eu sunt cel care trebuie să îmi cer iertare, am întins coarda. Te-am pus într-o situație inconfortabilă, îmi pare rău.
-E în regulă, nu îți face griji.
S-a uitat minunte bune la Jimin. Îl privea de parcă era cel mai frumos lucru pe care îl văzuse vreodată și chiar așa era. Pentru el nu exista ființă mai frumoasă și dulce ca Jimin, era perfect în ochii lui și nu putea să facă altceva decât să se holbeze la el.
-Ești atât de frumos Jimin, ești mult prea frumos.
Jimin chicoti timid.  Râsul lui Jimin, râs pe care îl găsea atât de adorabil îi aduse zâmbetul pe buze roșcatului.
-Jimin meriți mai mult. Caută ceva mai bun, pentru că Yoongi nu te merită. E prea egoist ca să vadă cât de minunat ești. E prea egoist ca să îți ofere iubirea pe care o meriți. Caută-ți fericirea în altă parte.
-Cine a spus că eu caut fericire?