ɴᴏ ᴄᴏɴᴛʀᴏʟ| jikook

32

***
Îl plăcea atât de mult. Mereu a încercat să se aproprie de el, dar pur și simplu nu părea interesat, Min Yoongi nu părea deloc interesat de el. La început s-a simțit ca provocare, o provocare pe care o acceptase, dar după tot ce a simțit a fost frustrare așa că a renunțat și s-a împăcat cu ideea că nu toată lumea îl dorește. Acceptase că poate nu era deloc genul lui Yoongi, dar încă avea orgoliul rănit.
Nu ar fi crezut în veci că vor ajunge atât de departe. Când Yoongi i-a propus să meargă la apartamentul său Jimin a crezut că glumește așa că l-a ignorat. În acea seară Yoongi a fost neobișnuit de drăguț cu el, ba chiar începuse să flirteze, se comporta diferit, dar nu îi displăcea. De la câteva cuvinte dulci șoptite au ajuns la atingeri tandre, iar după au urmat săruturi dulci și umede. Într-un final reușise să îi atragă atenția lui Yoongi, părea imposibil, dar chiar reușise. Se apropriase de el, îi atrase atenția, dar asta nu însemna că Yoongi simțea ceva pentru el, nu trebuia să își facă iluzii chiar dacă îl plăcea atât de mult. Faptul că poate Yoongi nici nu o să îl mai caute după acea seară  îl durea, nu voia să recunoască, dar îl durea pentru că voi să fie mai mult decât o aventură de o noapte.
Stătea pe marginea patului și îl aștepta. Bănuia ce o să urmeze și își dorea,  îl dorea pe Yoongi, dar nu doar pentru o noapte. Dormitorul era întunecat, atât de întunecat încât nu putea să vadă nimic în jurul său.  Draperiile dintr-un material închis la culoare și gros nu lăsa nici măcar razele lunii să pătrundă. Habar nu avea după ce se dusese Yoongi sau de ce îi lua atât de mult timp să se întoarcă. S-a gândit de câteva ori să se ducă să îl caute, dar a preferat să îl aștepte în liniște.
Când Yoongi s-a întors cu un zâmbet dulce pe buze Jimin a simțit cum inima îi bătea mai tare. Nu s-a putut abține și i-a zâmbit înapoi. Se simțea ca un idiot pentru că începea să aibe sentimente pentru cineva care nu îl considerea prea important.
-De ce stai în întuneric?
Fără să primească un răspuns de la Jimin, a aprins lumina.
Ochii îi sclipeau, străluceau ca două cristale și mereu erau așa ori de câte ori îl privea pe Yoongi. Doar din privirea sa puteai să îți dai seama cât de mult îl plăcea, doar Yoongi nu își dădea seama, nu își dădea seama deoarece îl plăcea la fel de mult. Park Jimin era cea mai frumoasă persoană pe care o văzuse în viața sa, frumusețea blondului îi tăia respirația.
Jimin îl privea cu ochii lui rotunzi și negri și tăcea, clipea des, dar nu scoțea nici măcar un cuvânt.
-Îmi pare rău că a trebuit să aștepți atât de mult. Am făcut ramen, m-am gândit că poate îți e foame.
Auzise bine? Făcuse ramen? Nu îl chemase la el doar ca să îi facă de mâncare, nu? Jimin se tot întreba care erau intențiile lui.
-Te simți bine Jimin?
Doar a dat din cap aprobator și l-a urmat tăcut până în bucătărie.  Era ceva nou pentru Jimin, era pentru prima dată când era în casa cuiva și nu ajungeau în pat. Se gândea că îl înțelesese greșit pe Yoongi, părea că nu voia să se culce cu el, iar Jimin nu știa cum să se simtă legat de asta. Nu era destul de bun ca Yoongi să îl vrea? De ce era în apartamentul lui, doar că să îi țină companie?
-Nu îți e foame Jimin? Sau nu îți place?
A lăsat bețele pe care le-a folosit doar ca să se joace cu ramenul pe masă și a oftat.
-De ce m-ai adus aici? a întrebat în șoaptă nesigur.
-Tu de ce crezi că te-am invitat la mine?
Îi era prea rușine să îi spună ce credea.
Yoongi găsea culoarea rozalie a obrajilor a băiatului adorabilă. De fapt erau multe lucruri pe care le găsea adorabile la el.
Chiar îl plăcea mult pe Jimin, dar nu știa cum să i-o spună sau dacă avea rost să i-o spună.
L-a plăcut încă de când Hoseok le-a făcut cunoștință, dar faptul că Jimin arăta atât de tânăr l-a făcut să simtă că era greșit. Multă vreme a crezut că a mințit legat de vârsta sa, îi era greu să creadă că Jimin avea 22 de ani, nu i-ar fi dat mai mult de 17. Chipul său perfect pur și simplu îi inspireau lui Yoongi inocență și tinerețe.
Arăta inocent, dar reputația sa, comportamentul său demonstrau contrariul.
Știa prea bine că nu îi ajungeau degetele de la ambele mâini pentru a număra persoanele în al căror pat Jimin a ajuns, dar nu avea de gând să se atingă de el pentru că pur și simplu îl vedea atât de inocent, atât de fragil și prețios.
Tot ce voia de la el era să îl lase să îl țină de mână și să îi spună cuvinte dulci. Își dorea doar să îl privească pentru ore în șir nimic mai mult. Nu își putea explica de ce s-a amorezat atât de tare.
-Am vrut doar să petrec puțin timp cu tine pentru că îmi ești atât de drag.
Ura, dar îi și plăcea felul în care Yoongi îl făcea să se simtă. Nu înțelegea de ce îl făcea să fie atât de timid și de ce inima îi bătea mai tare ori de câte ori ochii lor se întâlneau. Nu mai simțise ceva asemănător din liceu. Aproape uitase cum se simțea să îți placă de cineva, să vrei să fii cu cineva nu doar pentru validare sau câteva momente nesemnificative de plăcere.
Nu era capabil să scoată un cuvânt, iar tăcerea lui îl făcea pe Yoongi și mai nesigur. Îi era teama că arăta penibil îm ochii lui Jimin, dar prefera să fie complet sincer legat de sentimentele sale, simțea că doar așa putea să și-l scoată din cap, iar viața sa să revină la normal.
-Îmi pare rău, am mers prea departe în seara această. Știu că cel mai probabil tu nu simți la fel Jimin și e în regulă, până la urmă nu e nimic prea special la mine. Ceea ce vreau să îți spun e că am sentimente pentru tine Jimin. Sunt cât se poate de reale și înspăimântătoare. Te plac enorm de mult, nu vreau să se întâmple nimic între noi în seara aceasta. Nu vreau să mă culc cu tine, ci doar lângă tine. Pur și simplu te-am adus aici doar ca să îți mărturisesc ce simt pentru tine și să stau cu tine, doar atât.
Pentru un moment a crezut că visa pentru că era prea frumos ca să fie adevărat. Clipea des și tăcea abținându-se să nu plângă. Cuvintele lui Yoongi l-au emoționat. Îi părea de necrezut că cineva nu stătea cu el doar pentru sex.
Sentimentele lui Yoongi pentru el erau chiar atât de sincere și prețioase? Nu era pentru Yoongi doar cineva care îi putea satisface plăcerile?
-Știu că nu simți la fel, dar m-ar face să mă simt puțin mai bine dacă mi-ai spune ceva.
-Yoongi... și eu te plac, te plac mult.
O spusese atât de încet încât Yoongi nici nu l-a auzit. Era nevoit să mai repet o dată, dar îi era atât de greu.
-Te plac Min Yoongi, te plac enorm de mult, spuse din nou, dar de data aceea tare și răspicat, aproape că țipase.
Simțea cum obrajii îi ardeau. Își ascunse fața care era anormal de roșie între palme.
Jimin credea că avuse cea mai idioată reacție, dar lui Yoongi îi se părea adorabilă.
Se așezase pe vine în fața sa și își puse mâinile peste ale lui. Jimin nu a îndrăznit să își ridice privirea până când i-a auzit întrebarea.
-Jimin, vrei să ieși la o întâlnire cu mine?