ɴᴏ ᴄᴏɴᴛʀᴏʟ| jikook

16

kookie:Hei, ai ceva planuri în seara asta?
 

min.yoongi:Jungkook, nu mă așteptam să îmi scrii acum. Probabil o să stau și o să mă gândesc ce idiot sunt.      

kookie:Deci nici tu nu ai avut o zi prea grozavă? Te-ar deranja dacă mi-ai ține companie?
 

min.yoongi: Sigur, chiar cred că nici mie nu mi-ar strica puțină companie în seara asta.

Yoongi a propus să se întâlnească într-un pub pe care îl frecventa destul de des.
Adevărul era că Jungkook nu era deloc fanul locurilor de genul.
Îl aștepta pe Yoongi doar de câteva minute și deja parcă muzica din local îi provoca o migrenă.
După minunte bune de așteptare Yoongi își făcu apariția.
Din nefericire pentru Jungkook, Yoongi vorbea mult și fără rost. Și cu fiecare pahar golit Yoongi devenea și mai greu de suportat.
Voia să afle ceva interesant, dar tot ce îi spunea era cât de fraier a fost, cât de singur se simțea , era chiar puțin deprimant să îl asculte pentru Jungkook.
Expresia sa facială se schimbă când ecranul telefonului său se aprinse. Primise un mesaj, și Jungkook a putut să vădă  că era de la Hoseok. Partea și mai bună era că îi văzuse și îi reținuse codul telefonului. Tot ce mai trebuia să facă era să ajungă să pună mâna pe telefonul lui Yoongi.
Începuse să vorbească despre fostul lui, Jungkook știa prea bine că vorbea despre Jimin, era momentul potrivit să îl întrebe mai multe despre Jimin și să afle detalii despre relația lor.
-Cine e persoana despre care vorbești? a întrebat Jungkook.
-Cum despre cine vorbesc? Despre minunatul unicul și perfectul Park Jimin. E atât de amuzant că atât de multe persoane îl plac și îl vor, dar nu știu ce fel de persoană e de fapt!
-Ce fel de persoană e?
-E, e enervant...enervant de frumos și dulce și e așa ușor să te îndrăgostești de el, înțelegi?
Jungkook doar dădu din cap lăsându-l pe Yoongi să continue să vorbească. Înțelegea prea bine ce voia Yoongi să spună. Jimin era atât de frumos încât era aproape imposibil să nu te îndrăgostești de el.
-Dar, el... el poate să fie așa de rece.I-am greșit, dar îl iubesc încă îl iubesc. Îl vreau înapoi, dar nu mai cum să îl am. Știi, am primit ceva mesaj de la un tip, mi-a spus că e iubitul lui. E așa dureros că m-a înlocuit. Nu știu ce să fac. Ce să fac Jungkook?
-Uită-l! Uită de trecut. Încearcă să uiți de el și cu puțin noroc o să întâlnești pe altcineva și dacă nu mai repeți aceleași greșeli, o să fii fericit.
-Nu pot, nu pot să îl uit...
-Ba poți, doar nu vrei. Dar nu mai are rost să speri ca o să se întoarcă la tine. E cu altcineva și acel cineva îl face fericit, îi oferă iubirea pe care tu nu i-ai oferit-o. E timpul să cauți iubirea în altă parte, asta te sfătuiesc.
-Poate ai dreptate. Pari mai puțin idiot decât mine. Știi ce idiot sunt? Cel mai mare. Știi de ce s-a despărțit de mine? Pentru că sunt un idiot. L-am lăsat să fie rănit, l-am lăsat să sufere. Nu i-am oferit iubirea pe care o merita. Aș vrea să fiu fericit că poate cineva îl face fericit și îi oferă iubirea pe care o merită, dar nu pot să fiu. Sunt egoist, nu vreau ca altcineva să îl iubească. Vreau eu să fiu cel care îl iubește și îl oferă fericire.
Oamenii devin sinceri când le oferi puțin alcool, poate prea sinceri. Atât de sinceri încât dacă ar putea să își amintească ce au spus sub influneța lui, nu ar mai pune vreodată gura pe alcool.
Și nu după mult timp, Yoongi a căzut lat, cu capul pe masă. Avea un somn adânc și nimeni sau nimic nu ar fi putut să îl trezească.
Ar fi putut să îl ducă acasă. Jungkook știa unde locuia, dar Yoongi nu putea să afle că Jungkook îi știa adresa așa că singura lui opțiune era să îl ducă la el acasă.
Lui Jungkook îi cam displăcea ideea să îl aducă pe Yoongi la el, dar totul era în regulă atâta timp cât Yoongi nu punea mâna pe camera lui de fotografiat sau pe laptopul lui. Nu putea să îi vadă colecția de poze cu Jimin, tot ce ar fi făcut până atunci ar fi fost în zadar.
Îl așeză pe canapea și îl înveli cu o pătură.
Yoongi dormea buștean, era momentul perfect să îi caute prin telefon și în ghiozdanul micuț de piele.
Îi deschise telefonul. Intră mai întâi în aplicatia cu poze. Se părea că Jungkook nu era singurul care avea un folder cu poze dedicat doar lui Jimin.
Yoongi și Jungkook aveau un lucru în comun, pasiunea lor pentru Park Jimin.
Yoongi avea și poze cu el și Jimin părând un cuplu fericit, poze ce puteau doar să trezească un sentiment de nostalgie pentru el și unul de gelozie pentru Jungkook. Își dorea ca într-o zi el și Jimin să fie cuplu, să aibe poze împreună, să fie un cuplu fericit așa cum obișnuiau să pară Yoongi și Jimin.
După intră în aplicația cu mesaje.
Citi întreaga conversație cu Hoseok. O conversație plină de amenințări din care reușise să afle că Yoongi îi datora bani lui Hoseok. Îi notă numărul de telefon, nu se știa când ar avea nevoie de el.
Din acea conversație Hoseok insista să îl vadă pe Jimin. Un mesaj de la Hoseok care îi atrase cel mai mult atenția lui Jungkook suna cam așa:"Dacă îl convingi pe Jimin să se vadă cu mine, să petreacă timp cu mine, toate datoriile tale dispar, le șterg cu buretul pe toate, chiar și cele care nu există încă. Dacă mi-l aduci pe Park Jimin, am fi buni prieteni, Yoongi."
Hoseok îi devenise mult mai antipatic decât Yoongi, poate pentru că părea o amenințare mai mare, părea mai periculos. Trebuia să scape mai întâi de el și după de Yoongi.
Și tot căutând prin telefon ajunsese să intre în contul bancar a lui Yoongi. Jimin îi trimise bani, o sumă mare de bani.
În capul lui Jungkook se aprinse un beculeț. Jimin și Yoongi se întâlniseră cu un singur scop, acela ca Yoongi să îl convingă să îi plătească datoriile.
Din istoricul transferurilor bancare reișea că nu era prima dată când Jimin îl scăpa de datorii. Normal că Yoongi îl voia înapoi, cine nu ar vrea înapoi un iubit frumos și bogat, dispus să îți trimită sume mari de bani ori de câte ori ai nevoie?
L-a folosit pe Jimin, voia să îl folosească, pentru Jungkook Yoongi era dezgustător, Jimin merita ceva mult, dar mult mai bun.
Și când îi deschise ghiozdanul devenise clar de ce avea datorii, pentru ce îi trebuiau banii. În ghiozdanul lui erau droguri. Yoongi era dependent și mai era și destul de idiot să umple cu ele. Chiar avuse dreptate când se făcuse singur idiot.
Era scârbit, Yoongi era cea mai toxică persoană pentru Jimin. Nici mort nu ar mai fi lăsat ca o persoană atât de josnică se aproprie de Jimin.
Jungkook avea destule informații ca să înțeleagă gravitatea situației.
Yoongi era dependent de droguri. Hoseok era cel care îi procura droguri și Yoongi avea 2 variante, îi oferea bani sau îi-l oferea pe Jimin.
Situația pentru Jimin nu era prea roz, dar din fericire îl avea Jungkook, gata să îl scoată din ea.

Yoongi se trezi buimac, habar nu avea că cât timp dormise Jungkook îi umblase prin telefon și ghiozdan. Pentru Yoongi, Jungkook era una dintre cele mai de treabă persoane pe care le cunoscuse.
-Ți-am făcut niște cafea. Cum te simți? îl întrebă întizându-i ceașca.
-Sunt puțin mahmur, dar sunt în regulă. Mersi că ai stat aseară cu mine și m-ai adus la tine. Ești chiar de treabă, Jungkook.
Doar îi zâmbi, dar era cel mai fals zâmbet pe care îl avuse vreodată. Pur și simplu ori de câte ori se uita la Yoongi simțea nevoia să îi dea una în față. Nici nu voia să se gândească la cât de mult rău i-a făcut lui Jimin și cât mai voia să îi facă.
-Nu am vrut să te deranjez, dar telefonul ți-a sunat în continuu. Cred că ești căutat Yoongi.
Yoongi lăsă ceașca jos și își luă telefonul. Jungkook știa exact de ce Yoongi se uitase atât de speriat la telefon și de ce plecă atât de repede după ce și-l verifică. Știa că Hoseok îl căuta și de ce. Norocul lui Yoongi că Jimin fusese destul de darnic încât să îi trimită din nou bani.

Jungkook fusese surprins de telefonul lui Jimin, într-un mod plăcut.
Era fericit că Jimin îl chemase la el, însemna că avea nevoie de el, că poate îi lipsise la fel de mult precum îi lipsise lui.
Felul în care îl găsise pe Jimin îl îngrijoră și îi aminti de imaginea lui Yoongi de la pub.
Jimin stătea la masa din camera de zi bine luminată. Pe masă era o sticlă de vodkă terminată, semn că Jimin o începuse pe a doua.
Își ținea capul întins pe masă, Jungkook fiind capabil doar să îi vadă părul negru și ciufulit. Îi auzea suspinele, nu mai suporta să îl vadă așa.
Îi ridică capul pentru a-l privi în ochi. Avea lacrimi în ochi, privirea tristă a lui Jimin îi frângea inima lui Jungkook.
Se aplecă și îl luă strâns în brațe.
Jimin nu știa cum să reacționeze, voia afecțiune, doar din cauza asta îl chemase pe Jungkook, dar nu știa cum să răspundă la afecțiunea pe care o primea.
Își lăsă capul să cadă peste umărul lui Jungkook. Mirosea bine, și era cald. Se simțea bine să fie în brațele șatenului.
Uitase cât de bine e ca cineva să te strângă în brațe, să te facă să te simți protejat și iubit.
-Jungkook, eu nu am vrut să te deranjez...
Câteva lacrimi se scurseseră de pe obrajii lui Jimin pe tricoul lui Jungkook.
Era copleșit de emoție, așa că plângea.
Și nu, nu alcoolul îl făcea să se simtă vulnerabil, nici nu îl afectase prea tare încă. Ceea ce îl făcea pe Jimin să se simtă vulnerabil era lipsa afecțiunii pe care o simțise în ultima vreme și de care avea nevoie.
Jungkook îi oferea mai mult decât îi cerea. Nu îi oferea doar plăcere, îi oferea ceva mult mai de preț, iubire.
Se simțea iubit, cu adevărat iubit.
-Jimin niciodată nu ai putea să mă deranjezi, niciodată. Voi fi mereu aici pentru tine pentru că te iubesc, îi șopti.
-Jungkook, cred că sunt un idiot. Chiar sunt.
Jungkook a rupt îmbrățișarea doar ca să-i ridice fața lui Jimin și să îi cuprindă obrajii îmbujorați între mâini, să-l privească în ochi.
-Jimin, nu ești un idiot, crede-mă.
-Dar am făcut atât de multe greșeli. Am făcut atât de multe ca să am parte de puțină afecțiune. Am lăsat oameni să mă folosească și am folosit oameni pentru că mă simțeam singur, gol pe dinăuntru.Voiam să fiu iubit, dar nu am fost niciodată. Nu sunt destul de bun ca să fiu iubit?
-Ești minunat și meriți iubire, să nu ai dubii. Doar că în lumea aceasta există persoane egoiste, incapabile să iubească. Dar eu chiar te iubesc Jimin cu adevărat. Vreau să te văd fericit. Vreau să îți ofer afecțiunea de care nu ai avut parte și pe care o meriți.
-Tu chiar mă iubești? Vrei să îmi oferi totul, însă eu nu pot să îți ofer nimic. Jungkook, nu putem să fim împreună. Dar, poți să rămâi și să mă iubești? Poți să rămâi și să mă iubești chiar dacă nu am nimic să îți ofer?
-Tot ce vreau de la tine e să mă lași să te iubesc. Nu îmi pasă dacă nu putem să fim împreună, dacă tu nu simți la fel. Eu doar vreau să te iubesc și să îți fiu alături la bine și la rău.
-Chiar îmi placi, te plac tare mult Jungkook, aș putea să ajung să te iubesc, îți jur.
Își încrucișă brațele în jurul gâtului lui Jungkook. Își lipi buzele de ale lui. Erau dulci, avea nevoie să le simtă. Încet, încet sărutul devenise mai umed și îl făcea pe Jimin să vrea ca într-o zi să îi spună lui Jungkook că și el îl iubește. Avea nevoie de sărutările lui, de cuvintele lui, de iubirea lui, chiar avea nevoie de Jungkook.