ɴᴏ ᴄᴏɴᴛʀᴏʟ| jikook

18

De trei zile numele Jung Hoseok îi răsuna încontinuu în cap.
Nu știam cum să afle mai multe despre el. Nu știa cum să dea de el.
Și după când îl văzu pe Taehyung se gândi că putea să îl întrebe pe el, sigur trebuia să știe ceva, doar el și Jimin erau extrem de apropiați.
Taehyung putea să fie extrem de folositor chiar dacă el era principalul motiv pentru care lucrurile între el și Jimin erau atât de complicate.
Sentimentele lui pentru Taehyung erau mixte oarecum. Nu îl ura, dar nici drag nu prea îi era.
Exista o mică problemă, de când Taehyung îi s-a confesat ei nu au mai vorbit și îl cam evita așa că nu prea știa cum să îl abordeze.
După cursuri Jungkook l-a așteptat pe Taehyung.
Când Taehyung tocmai ce ieșise pe ușa sălii de curs Jungkook era în fața lui, rezemat de pervarzul ferestrei gata să vorbească cu el.
Când l-a văzut pe șaten, Taehyung a simțit cum îi se oprește respirația. Nu voia să dea de el, dar nici nu putea să îl evite la nesfârșit, până la urmă erau la aceeași facultate. Trebuia doar să treacă peste toată situația.
-Taehyung putem să stăm puțin de vorbă?
-Sigur, s-a întâmplat ceva?
-E vorba de Jimin, hai mai bine să mergem într-un loc mai liniștit ca să vorbim.
Taehyung fusese de accord și îi propuse lui Jungkook să meargă la cafeneaua de lângă facultate.
-Spune-mi Jungkook ce vrei să știi legat de Jimin, ce întrebări ai?
Taehyung își mai turnă încă un pliculeț de zahăr în ceai făcându-l pe Jungkook să se întrebe:"Cum poate cineva să pună atât de mult zahăr într-un ceai?"
-Cunoști un anumit Jung Hoseok? Știi ce legătură are cu Jimin?
-Da, îl cunosc pe Hoseok. E destul de complicată relația lor.
-Destul de complicată? Ce vrei să spui?
-Dar de ce te interesează?
-Pentru că îmi pasă de Jimin, îl iubesc pe Jimin și acest Hoseok ar putea să îi cauzeze probleme. Taehyung, amândoi vrem să îl știm bine pe Jimin așa că mai bine ai coopera cu mine.
-Dar o fac. Întrebam din curiozitate. O să încerc să îți spun cât mai pe scurt, dar promite-mi că Jimin nu o să afle că noi am avut această discuție. Urmează să îți spun câteva lucruri destul de personale.
-Îți promit și îți mulțumesc mult Taehyung.
-Dacă chiar vrei să îl ajuți pe Jimin și îl iubești eu sunt cel care trebuie să îți mulțumească.
Taehyung se simțea vinovat. Fusese extrem de egoist față de Jimin când îi ceruse să stea departe de Jungkook.
În ochii lui, Jungkook nu era deloc o persoană rea, chiar era o persoană potrivită pentru prietenul lui și putea să vadă clar că sentimentele lui erau sincere.
Dacă și Jimin simțea la fel pur și simplu trebuiau să fie împreună și el să accepte, nu ar fi fost o tragedie. Era adevărat, îl plăcea mult pe Jungkook, dar nu era îndrăgostit, știa că putea cu timpul să uite  de el.
-Uite, mama biologică a lui Jimin s-a sinucis când era foarte mic, cred că avea 10 ani. Toți știu doar că a murit nu și cum. Oricum lui Jimin nu îi place să vorbească despre ea și e de înțeles, așa că nu aduce vreodată vorba de ea. E un subiect mult prea sensibil și dureros pentru el.
-Am înțeles chiar îmi pare rău să aud asta.
-Da și mie. Dar lui Jimin nu îi place să îi se poartă de milă. Mereu a știut să își ascundă bine emoțiile. Nici nu știu dacă e un lucru bun sau nu. Să revenim. După moartea mamei lui, tatăl lui s-a recăsătorit cu mama lui Hoseok.
-Deci Jimin și Hoseok sunt frați vitregi.
-Da. Aveau o relație chiar bună, chiar dacă nu locuiau împreună petreceau mult timp împreună. Hoseok era una dintre puținele persoane în care Jimin avea încredere. Dar să fiu sincer, Hoseok nu a fost cea mai bună influență pentru el. Avea un grup mai ciudat de prieteni, nu prea știu ce înseamnă acel "ciudat", nu am prea multe detalii.
-Dar acum nu mai sunt la fel de apropiați, așa-i?
-Jimin nici nu mai vrea să îi audă numele. Și cred că are legătură cu Yoongi. Știi, Yoongi și Hoseok erau prieteni buni, așa a ajuns Jimin să îl cunoască pe Yoongi, prin intermediul lui Hoseok. După ce Yoongi s-a despărțit de el, Jimin a încetat să mai aibe orice contact cu Hoseok.
-Dar de ce s-a despărțit Yoongi de Jimin?
-De ce pui atât de multe întrebări, Jungkook? îl întrebă râzând.
-Pentru că vreau să știu întreaga poveste.
-Ți-o spun, nu îți face griji. Jimin l-a înșelat pe Yoongi cu Taemin sunt zvonuri că l-ar fi înșelat și cu Hoseok, dar asta chiar nu e adevărat. Nu a fost niciodată nimic între el și Hoseok. Relația lui cu Yoongi nu mergea prea bine, Yoongi era o persoană destul de dificilă și devenise foarte toxică pentru Jimin. Îl făcea să se simtă groaznic și efectiv l-a băgat în depresie ceea ce e ironic. Jimin voia să îl ajute pe Yoongi să scape de depresie, dar a ajuns să aibe el. A  fost distrus după despărțirea de Yoongi. Credea că el era alesul. Jimin chiar l-a iubit și a regretat că i-a fost infidel. Și eu am crezut că Yoongi ar putea să fie persoana care l-ar face fericit pe Jimin, dar nu a fost să fie.
-E mai bine că o persoană ca Yoongi a plecat din viața lui.
-Da, doar... Eu chiar voiam să fie fericiți împreună. Jimin merita să fie fericit. Știu că nu pare, dar Jimin chiar a suferit mult. Chiar dacă are bani și e frumos și pare că le are pe toate, el e destul de nefericit, dar nu vrea să recunoască. Doar vreau ca cineva să îi ofere iubirea pe care o merită și să nu se mai întâmple ce s-a întâmplat în acea seară.
-Ce s-a întâmplat?
Buzele lui Taehyung tremurau. Îi era aproape imposibil să scoată un cuvânt. Și izbucni în plâns.
Nu voia să își amintească de acea seră, seara în care aproape a crezut că își va pierde prietenul. Niciodată nu vorbise despre ea, dar nu putea să o uite. Uneori avea și coșmaruri legate de ea.
-Taehyung... orice s-ar fi întâmplat atunci acum totul e bine și o să fie bine, îți promit că Jimin nu o să mai pățească nimic rău. Să știi că el te iubește mult și îl faci fericit, foarte fericit.
-Dar, uneori sunt atât de egoist. Nu vreau să îl pierd. Aș vrea să îl ajut, dar nu știu cum. Nu mai vreau să încerce să se sinucidă.
-Să se sinucidă?!
Jungkook era șocat. Nu ar fi crezut  că Jimin ar fi încercat vreodată să își pună capăt zilelor, că ar fi fost atât de nefericit.
Aparențele chiar erau  înșelătoare.
-Da... S-a întâmplat după despărțirea lor. Jimin a fost devastat și nu am știut cum să îl ajut. Eu, eu îl găsisem în cadă, luase un pumn de pastile și îmi e groază când mă gândesc că dacă aș fi întârziat câteva minunte Jimin ar fi mort acum... El spune că e mai bine acum, că nu mai are nevoie de terapie și vreau să cred că e mai bine. Îmi e doar frică să nu încerce din nou. Mă simt așa inutil. Nu știu cum să îl ajut, dar nu vreau să îl pierd. Și nu știu de ce Yoongi l-a căutat din nou sau care e faza cu Hoseok, dar eu nu vreau ca Jimin să mai fie rănit. Nu mai vreau. Dar chiar nu pot face nimic, nu?
-Taehyung, ce faci pentru Jimin e suficient. Îți promit că Jimin nu o să mai pățească nimic rău. Nu o să îl pierzi.
Se ridică de pe scaun doar ca să îl ia strâns în brațe pe Taehyung.
Taehyung era un prieten bun, ținea mult la Jimin. Cei doi trecuseră prin multe împreună așa că Jungkook începuseră să înțeleagă de ce mereu Taehyung o să aibe un loc special în inima lui Jimin, un loc ce nu ar putea să îi aparțină altcuiva.
-Taehyung, ceea ce aveți tu și Jimin e ceva frumos. Prietenia voastră e specială.
Taehyung îi răspunse la îmbrățișare și preț de minute bune a tăcut.
-Îmi pare rău că am reacționat așa, spuse rupând îmbrățișarea.
-E în regulă Taehyung. Reacția ta a fost cât se poate de normală. Totul o să fie bine.
-Știi, Jimin nu e deloc o persoană rea. A făcut greșeli, dar a avut motivele lui. E trist că atât de multe persoane îl judecă fără să știe mai nimic despre el. Dar așa sunt oamenii, le place să judece fără să știe nimic. Nu vor să știe nimic, nu le pasă. Ei doar judecă. Încep să cred că e ceva greșit cu societatea noastră.
-Da, ai dreptate Taehyung. Dar nu prea avem ce să facem. Trebuie doar să nu ne mai pese de ce crede lumea.
-Știu, dar problema e că lui Jimin îi pasă. Îi pasă atât de mult de ce cred cei din jurul lui. Vrea sau obișnuia vrea să fie pe placul lor, să fie exact așa cum se așteptau ei să fie și asta e trist. Dar cum ai spus și tu, totul o să fie bine, Jimin o să fie bine.

Yoongi se târî până la ușă. Persoana din spatele ușii era destul de insistentă, dar Yoongi nu se simțea în stare să se exterorizeze chiar dacă îl enerva la culme sunetul înalt al soneriei.
Deschise ușa fără să aibe habar cine ar fi putut să fie. Și după îl văzu pe Jimin. Îl privea confuz.
-Jimin?
-Yoongi și eu vreau să îți mulțumesc pentru toate momentele frumoase pe care mi le-ai oferit. Știu că ceea ce am avut nu a fost perfect, dar a fost real. Te-am iubit, chiar am făcut-o.
Jimin îl sărută pe Yoongi. Știa că nu o să îl mai sărute vreodată, că era ultimul lor sărut. Și sărutându-l realiză că îi lipsise și îl făcea să se întrebe dacă ar mai putea să aibe cu cineva ce a avut cu Yoongi.
Relația lor fusese departe de a fi perfectă, dar fusese cea mai intensă și sinceră relație de care Jimin avuse vreodată parte și cu un sărut îi punea capăt, doar așa considera că trebuia.
-Ai grijă de tine, Min Yoongi. Sper să fii fericit.
Ar fi vrut atât de mult să îl fi oprit, să îi fi spus să rămână, dar Yoongi nu a putut să facă nimic altceva decât să îl privească cum pleaca, cum pleca definitiv.

Și când Jungkook credea că totul mergea bine pentru el și Jimin, Taehyung fiind gata să îi lase să fie împreună, îl văzuse pe Jimin ieșind din blocul lui Yoongi.
Nu putea să îl confrunte pe Jimin, nu putea să afle de ce Jimin a fost la Yoongi.
Doar spera că era paranoic, că Yoongi nu ar putea să îi-l ia pe Jimin.
Era doar paranoic. Așa cum îi spuse lui Taehyung, totul va fi bine, Jimin va fi bine atâta timp cât era împreună cu el.

A/N: Ok, nu mă așteptam să reușesc să postez azi.
Nu a fost măcar un moment Jikook în acest capitol, puțin dezamăgitor.
Și doar vreau să fac destul de clar ca nu va fi nimic Taekook în carte. Nu ar avea deloc sens.
Iar yoonmin. Avem nevoie de yoonmin pentru dramă ;).
Mulțumesc că ați citit și acest capitol.
O să postez destul de des pentru că nu am făcut nimic altceva zilele astea decât să scriu în această carte și alte cărți. Probabil o să postez curând o carte nouă.