ɴᴏ ᴄᴏɴᴛʀᴏʟ| jikook

12

Yoongi recitea nedumerit conversația cu așa zisul iubit al lui Jimin.
Nu putea fi iubitul lui, Jimin nu era într-o relație, nu avea cum. Dacă ar fi fost într-o relație ar fi postat poze cu iubitul său, se gândi Yoongi.
Sau poate nu voia ca lumea să știe că era într-o relație?
Adevărul era că Yoongi ar fi vrut ca el și Jimin să o ia de la capăt și să fie din nou într-o relație. Avea nevoie de el din diferite motive.
Și chiar dacă nu ar putea să mai fie din nou cu Jimin împreună, avea nevoie de ajutorul lui, Jimin era singura persoană care îl putea salva din toată încurcătura în care era implicat. Trebuie cumva să se aproprie din nou de Jimin și știa exact persoana care îl putea ajuta, Taehyung.
Prin intermediul lui Taehyung putea să ajungă imediat la Jimin.
Intră pe profilul de instagram al lui Taehyung și se holbă 5 minute la ecranul telefonului încercând să decidă dacă să îi scrie sau nu.

(A/N:Nu e ceva atât de important, dar am vrut doar să pun poză și cu profilul lui Taehyung, adică ideea cărți mi-a venit când am văzut un instragram edit pe pinterest, deci da ca să închei această paranteză cam așa ar arăta profilul lui Taehyung din  carte)
Era mai bine să vorbească cu el față în față, trebuia să vorbească cu el față în față.

Taehyung îl aștepta de câteva minunte pe Jungkook în fața sălii de curs.
Cum îl văzuse se îndreptă spre el cu pași grăbiți zâmbindu-i.
Jungkook nu știa cum să reacționeze când văzu în fața lui un Taehyung cu un zâmbet imens pe buze care nu stătea nici la un metru distanță de el.
-Bună Taehyung, îl salută timdi dându-se câțiva centrimetrii mai în spate.
-Hei, te așteptam.
-Mă așteptai, de ce?
-Ca să luăm prânzul împreună. Nu ai treabă, așa-i?
-Nu, mi-ar plăcea să iau prânzul cu tine, doar că tu mai mereu îl iei cu Jimin, o să vină și el?
-Nu, Jimin azi e ocupat. Are o întâlnire cu unchiul lui, trebuie să discute despre ceva afaceri, chiar nu știu. Așa că o să fim doar noi doi.
-Am înțeles, păi să mergem atunci, îmi e cam foame.

Jungkook văzu o figură cunoscută lângă poarta facultății. Rezemat de un stâlp era un băiat cu părul aproape alb ce purta o jachetă mai mare cu două mărimi.
Taehyung a rămas pe loc când privirea sa s-a intersecatat cu cea a băiatului care se îndrepta în direcția lui și a lui Jungkook.
-Taehyung, s-a întâmplat ceva? De ce te-ai oprit?
-Yoongi...
-Yoongi?
Jungkook îl privi din nou pe băiatul care venea spre ei și realiză că era Min Yoongi.
-Taehyung trebuie să vorbim, îi spuse pe un ton calm, dar stins băiatul, Taehyung privindu-l speriat.
-Nu știu... Nu cred că avem ce să vorbim Yoongi-hyung, plus că Jimin...
-Taehyung am nevoie de ajutorul tău, chiar trebuie să vorbim, între patru ochi.
Yoongi își fixă privirea spre Jungkook spunându-i din priviri să plece.
Șatenul ridică din sprânceană rânjind puțin. Tipul din fața lui era chiar Min Yoongi, fostul lui Jimin.
Se aștepta să fi arătat altfel de aproape.
Yoongi era un băiat frumos, trăsăturile lui erau frumoase și delicate, dar arăta atât de obosit și lipsit de viață. Ochii îi erau roșii , privirea împăienjenită, iar cearcănele adânci și colorate dădeau de gol faptul că băiatul avea prostul obicei de a pierde nopți.
Cu siguranță avuse zile și mai bune și perioada prin care trecea nu era cea mai bună.
-Yoongi, nu știu ce să zic... Putem să vorbim altcândva?
- E în regulă Taehyung, te aștept la ieșire.
-Dar... chiar nu știu.
-Am zis că e în regulă, îl asigură din nou Jungkook bătându-l ușor pe umăr și lăsându-l cu Yoongi.
După câteva minute Taehyung se întoarce la Jungkook părând pus pe gânduri.
-E totul bine Taehyung?
-E doar... nu ar fi trebuit să vorbesc cu Yoongi-hyung...
-De ce?
-Jimin, lui Jimin nu i-ar plăcea. El nu vrea să am vreo tangență cu Yoongi.
-Păi de ce? S-a întâmplat ceva între Jimin și acest Yoongi?
Jungkook făcea pe neștuitorul și îi ieșea de minune. Știa de ce Jimin nu ar fi vrut ca Taehyung să vorbească cu Yoongi, știa foarte bine că au fost împreună și nimeni nu ar vrea ca prietenul lui cel mai bun să aibe vreo treabă cu fostul, dar pur și simplu voia să se prefacă că nu știe nimic.
-Tu nu știi? Îl urmărești de mult timp pe Jimin, credeam că ești mai informat despre viața lui personală.El și Yoongi au fost împreună, iar relația lor nu s-a terminat prea bine.Cred că a fost în mare parte vina lui Jimin...
-Vina lui Jimin? E prietenul tău, nu ar trebui să fii de partea lui?
-Da, e doar că l-a înșelat pe Yoongi. Jimin spune că a avut motivele lui și că și Yoongi a greșit mult. Nu știu, Jimin nu prea mi-a vorbit despre motivul despărțirii. Îmi ascunde multe, dar îl înțeleg, înțeleg că nu prea vrea să vorbească despre asta.
-Și tu nu ai vrea să știi? Nu ești curios despre relația lor? Cu cine l-a înșelat? Și de ce a făcut-o ? Nu ți-a spus nimic?
-Jungkook, de ce vrei să știi atât de multe despre relația lor? Așa mult te interesează Jimin?
-Și unde vrei să mergem să mâncăm? Vrei să mergem cu motorul meu?
-Schimbi subiectul Jungkook, de ce?
-Nu schimb subiectul, vreau doar să mergem să mâncăm, îmi e foame. Eu eram doar curios, nu sunt chiar atât de interesat de viața personală a lui Park Jimin, te întrebam din pură curiozitate, atât.
-Mi-ai spus că îți place de cineva, dar ai primit un refuz. E vreo șansă ca acea persoană să fie Jimin?
-Poate, îi răspunse pe un ton puțin arogant cu un mic rânjet pe buze.
-Poate? Deci era vorba de Jimin... îl placi pe Jimin.
-Am zis poate. Nu am confirmat nimic, dar ai avea vreo problemă dacă mi-ar plăcea de Jimin? Ai avea vreo problemă dacă eu și Jimin am ajunge împreună?
-Jungkook, s-a întâmplat ceva între tine și Jimin când ai rămas la el peste noapte?
-Tu vrei să știi dacă m-am culcat cu el, așa-i?
Felul în care o spuse cu atâta nonșalanță îl lăsase fără cuvinte.
Taehyung doar se uita la el mirat. Nu se aștepta ca Jungkook să fie atât de direct.
-Eu... eu doar vreau să știu adevărul.
-Ei bine ca să te liniștesc și să încheiem subiectul nu s-a întâmplat nimic în acea seară între mine și Jimin. Și da, îl plac pe Jimin. Îmi doresc să fiu împreună cu el. Îl plac încă din liceu. Sincer să fiu, cred că sunt îndrăgostit de el.
Parcă întreaga sa lume s-a prăbușit. Se simțea dezamăgit. Îi venea să plângă, era dureros, era dureros să auzi din gura băiatului pe care îl placi că e îndrăgostit de prietenul tău cel mai bun. De ce trebuia ca Jungkook să fie îndrăgostit de Jimin? De ce dintre toate persoanele trebuia să fie fix Jimin?  Putea să accepte faptul că Jungkook nu îl plăcea, dar putea să accepte faptul că Jungkook îl plăcea pe Jimin?
-Eu trebuie să plec Jungkook...
-Dar parcă voiai să luăm prânzul.
-Poate în altă zi. Nu mă simt prea bine azi.
-Lasă-mă să te duc acasă măcar.
-Nu e nevoie, mă descurc Jungkook. Ne vedem mâine...

Tot drumul a încercat să nu plângă doar ca atunci când să ajungă acasă să izbucnească în plâns.
Fusese naiv, fusese naiv să creadă că ar putea să aibe o șansă cu Jungkook.
Dacă Jungkook și Jimin ar ajunge să fie într-o relație el ar fi trebuit să accepte și să se bucure pentru ei, dar știa că nu ar putea. Era egoist, foarte egoist, dar spera din tot sufletul că Jungkook să nu fie iubitul lui Jimin chiar dacă era îndrăgostit de el, chiar dacă ar putea să îl facă fericit pe Jimin. Pur și simplu nu ar fi suportat să îi vadă împreună.
Îl sună pe Jimin, avea nevoie de o îmbrățișare caldă de la el, avea nevoie să fie consolat.
Îi răspunse și cum îi auzi vocea răgușită își dădu seama că ceva s-a întâmplat cu prietenul lui.
În mai puțin de o oră Jimin deja era în fața ușii lui Taehyung gata să îl ia strâns în brațe și să îl asculte.
-Jimin știu că azi erai ocupat cu unchiul tău, îmi pare rău.
-Nu, nu. Când ai sunat aproape că terminasem. Doar am vorbit despre afaceri, adică el a vorbit și eu l-am asculatat. Știi că nu prea mă pasionează acest domeniu.
-Știu, dar dacă s-a supărat pe tine. Nu vreau să ai probleme cu el din cauza mea...
-Mereu e supărat pe mine, serios chiar nu contează. Acum important e cum te simți tu Taehyung. Spune-mi de ce ai plâns? Ce te supără?
Mâinile lui Jimin erau peste obrajii calzi  ai lui Taehyung. Cu vârful degetelor îi șterse lacrimile și îi zâmbi.
Taehyung se simți copleșit și își lăsă privirea în jos.
-Taehyung, spune-mi ce ai pățit?
Vocea brunetului era caldă și delicată făcându-l pe Taehyung să se simtă protejat. Mereu vocea lui Jimin îl liniștea.
-Jimin, am fost naiv, am fost naiv să cred că el ar putea să mă placă...Nu știu ce a fost în capul meu. E doar... chiar îl plăceam, nu cred că mi-a plăcut vreodată de cineva atât de mult. Chiar îl plac pe Jungkook, îl plac extrem de mult...
-Îmi pare rău Taehyung, chiar îmi pare rău...O să fie bine, o să trecem împreună peste asta.
-Spune-mi Jimin, nu sunt destul de bun? De ce nu mă place? De ce?
Îl durea să își vadă prietenul așa. Ar fi făcut orice ca să îl vadă fericit, orice, dar nu putea face nimic. Oricât ar fi vrut nu putea să îl oblige pe Jungkook să aibe sentimente pentru Taehyung, și nu pentru el.
-Taehyung, nu există ceva ca"destul de bun", nu trebuie să fii destul de bun pentru cineva. Ești tu și asta e suficient, asta e minunat. O să întâlnești o persoană care o să te placă pentru ceea ce ești și nu doar că o să fii destul de bun pentru ea, o să fii tot ce are nevoie, o să fii perfect în ochii acelei persoană, m-ai înțeles? Nu te demoraliza, chiar dacă e greu acum să accepți, ești rănit, dar o să treci peste. Nu e nimic ce timpul nu poate vindeca, timpul poate să vindece chiar și o inimă frântă.
-Jimin... e doar că îmi e frică...
-Tuturor ne frică de singurătate. Dar până la urmă niciodată nu o să fim singuri, mereu vor exista persoane care să ne iubească. Știi, când tatăl meu a murit m-am simțit pierdut, am crezut că o să rămân singur, ca nimeni nu mă va iubi, ca nimănui nu îi va păsa de mine, dar ai apărut tu, ai apărut în viața mea și ai făcut ca toate aceste frici să dispară. Taehyung te iubesc extrem de mult și fără tine nu cred că aș fi putut să continui să trăiesc. Tu m-ai făcut să mă simt iubit și tu m-ai învățat să iubesc. Tu i-ai dat sens vieții mele și știu că persoana care va ajunge să fie cu tine se va simți cel mai norocos om din lume pentru că nu exagerez când îți spun că ești un înger, ești un înger Taehyung.
-Nu e deloc așa Jimin. Nu sunt un prieten bun sunt egoist. Îmi e așa rușine că am putut să fiu gelos pe tine, mereu am fost pentru că atât de multe persoane te plăceau... până și Jungkook te place, e îndrăgostit de tine, asta mi-a spus, e îndrăgostit de tine. Și eu sunt atât de egoist încât vreau să îmi promiți că nu o să fii cu Jungkook chiar dacă poate ai sentimente pentru el. Iartă-mă, știu că sunt un prieten groaznic.
-Nu ești, ești cel mai minunat prieten. Eu îți promit că indiferent de sentimentele mele pentru Jungkook nu o să fiu cu el.
-Dar, dacă îl placi Jimin, dacă îl placi ar trebui să fiți împreună...
-Dar nu îl plac, nu îl plac pe Jungkook.
Totul este în regulă Taehyung. Acum te rog uităte la mine.
Taehyung își ridică capul ștergându-și lacrimile cu mâneca cămășii. Schiță un mic zâmbet.
-Cred că arăt ca naiba în acest moment. Pun pariu că fața mea arată amuzant pentru că am plâns.
-Arăți minunat, mereu în ochii mei arăți minunat.
Jimin se ridică puțin pe vârfuri din pricina diferenței de înălțime dintre el și Taehyung și îi sărută fruntea.
-O să fie totul bine Taehyung, ai încredere în mine. Voi avea grijă că totul să fie bine pentru tine.