ɴᴏ ᴄᴏɴᴛʀᴏʟ| jikook

36

Uneori stai și te gândești cât durează fericirea?
E posibil să fii fericit pentru totdeauna? Există măcar un totdeauna?
Îl iubea pe Jungkook, iar Jungkook îl iubea la rândul său. Sentimentelor lor erau sincere, avea toate motivele să fie fericit, fusese fericit, dar nu mai era la fel de fericit cu Jungkook, ceva se schimbase. Poate Jungkook se schimbase. Era gelos, paranoic, era evident că nu avea încredere în Jimin și avea și de ce, iar Jimin știa prea bine, dar îl durea, ar fi vrut ca Jungkook să fi avut mai multă încredere în el chiar dacă de atât de multe ori i-a greșit și a fost infidel.
Se gândea că pur și simplu poate el și Jungkook nu erau făcuți unul pentru celălat. Uneori trebuie să accepți ideea că nu o să sfârșești cu persoana pe care o iubești. Jungkook merita mult, iar Jimin putea să-i ofere atât de puțin, mult prea puțin.
Chiar dacă și-ar fi dorit știa că el și Jungkook nu pot fi împreună pentru totdeauna.
Știa că Jungkook nu ar fi putut să îi fie mereu alături. Nici în acel moment nu a putut și nici nu i-a fost alături, dar de ce i-ar fi fost?
-O să fie bine, vei vedea,  îi spuse Taehyung luându-l de mână pentru a-l consola.
Îl făcea să se simtă mai bine, mai puțin speriat, iar sala de așteptare a spitalului părea un loc mai puțin rece și steril datorită lui.
Taehyung chiar i-a fost mereu alături, atât la bine cât și la greu. Era un prieten minunat, un prieten pe care nu-l merita, dar se bucura să-l aibă.
-Nici măcar nu înțeleg de ce îmi pasă atât de mult...
-Yoongi a însemnat mult pentru tine, e normal să îți pese.
Încă îi păsa de Yoongi, poate prea mult, atât de mult încât a venit la spital chiar dacă Jungkook a insistat să nu se ducă, iar cuvintele șatenului încă îi răsunau în cap:"Dacă te duci la spital asta înseamnă că încă mai ai sentimente pentru el, înseamnă că nu mă iubești."
Aproape i-a venit să izbucnească în plâns când și-a amintit ce i-a spus, dar Taehyung era acolo ținându-l de mână și cumva a reușit să găsească alinare în prezența lui, faptul că îi simțea mâna caldă peste a lui îl făcea puțin mai fericit.
Îl iubea pe Jungkook, dar era prea târziu ca să îi demonstreze asta așa că mai bine renunța.
-În ritmul acesta Yoongi chiar o să moară!
-Nu mai fi atât de pesimist, va fi bine, nu îți face griji.
Și după a văzut-o, a văzut-o pe sora lui Yoongi rezemată de perete. Arăta atât de extenuată, cercănele îi erau adânci și colorate, iar pe chipul ei nu se citea nimic în afară de oboseală. Nu părea nici tristă, nici îngrijorată. Era doar obosită.
S-a dus timid la ea. Doar se uita la ea fără să fie capabil să spună ceva.
-Tu trebuie să fii Jimin, nu? îl îmtrebă ridicând din sprânceană.
Și chiar dacă ochii păreau obosiți, era de-a dreptul frumoasă, pielea îi era netedă și buzele pline. Era frumoasă, dar lipsită de orice expresie, exact așa era uneori și Yoongi. Erau așa rari momentele în care Yoongi îi zâmbise, rari, dar neprețuite căci ori de câte ori se gândea la zâmbetul lui ceva se întâmpla în interiorul lui, totul devenea mai cald. Nu mai avea sentimente pentru Yoongi, dar încă îi iubea zâmbetul și se simțea ca un idiot din cauza asta.
-Da, eu sunt...
-Nu am fost niciodată de acord cu stilul de viața al fratelui meu mai mic. Dar cel mai mult am urât faptul că e gay. Mi se pare atât de dezgustător.
Zâmbetul ei îl făcea să se simtă inconfortabil, ba chiar jignit.
-Ești un bărbat atât de frumos, dar atât de dezgustător, Jimin. Îmi e silă de tine, continuă fără pic de reținere.
Nu spuse nimic, doar privea în jos abținându-se să nu plângă. Cuvintele femeii îl răneau. Era conștient că existau o mulțime de homofobi și că trebuia să îi ignore, dar nu putea. Orice remarcă răutăcioasă, orice jignire îl făcea să-și dorească să nu mai existe.
-Dar până la urmă și eu sunt o ființă dezgustătoare. Cine sunt eu să te judec? Nu sunt cu nimic mai bună. Am fost o soră groaznică și abia când aproape l-am pierdut pe Yoongi am realizat cât de mult îl iubesc și cât de mult mi-aș fi dorit să îi fi fost alături. Era să-l pierd din cauza ta. Te iubește Jimin, fratele meu e îndrăgostit de tine, dar tu, tu îl mai iubești?
-Eu încă țin la el extrem de mult, îi răspunse timid.
Se simțea vinovat și poate chiar era. Era cauza suferinței persoanelor la care ținea cel mai mult și știa prea bine că nu era capabil să facă pe nimeni fericit. Își dorea să dispară definitiv, să plece într-un loc îndepărtat și cu timpul lumea să uite de el. Voia să scape de propria sa viață căci niciodată nu ar fi putut să fie fericit ca Park Jimin.
-A încercat să se sinucidă pentru că nu poate să fie cu tine. Mi-a spus că nu mai vrea să trăiască într-o lume în care nu poate să fie cu tine. De ce ai venit aici dacă nu-l iubești, Jimin?
-Eu, eu, eu doar îmi doresc să fie bine, nimic mai mult. Vreau să fie fericit, dar știu că nu poate să fie alături de mine...
-Dacă vrei să-l vezi fericit atunci fi din nou cu el.
-Nu pot, chiar nu pot.
Începuse să plângă, era copleșit de situație. Nu voia să se întoarcă la Yoongi. Poate Yoongi îl iubea destul de mult încât să moară pentru el, dar nu-l iubea suficient de mult încât să-l facă să trăiască. Iubirea lui Yoongi era atât de diferită față de cea a lui Jungkook. Tot ce își dorea era să fie fericit cu Jungkook, dar părea din ce în ce mai imposibil. Trebuia să accepte că într-un final nimeni nu o să fie fericit. Era mult prea târziu, mult prea târziu ca să îndrepte toate greșelile pe care le făcuse. Era oare singura soluție moartea sa? Se tot gândea cât de mult și-ar fi dorit că Taehyung să nu-l fi salvat în acea seară. Își dorea atât de mult să fie mort. Viața sa era groaznică, iar partea cea mai rea era faptul că făcea ca viața celor pe care îi iubea să fie la fel de mizerabilă precum a sa.
-Nu-l mai iubești. De fapt l-ai iubit vreodată?
-L-am iubit, l-am iubit atât de mult. Nici nu aveți idee cât de mult l-am iubit. Dar nu mai pot, nu mai pot să-l iubesc... Îmi pare atât de rău.
-Mie îmi pare rău că te-am chemat, a fost o greșeală.
Privea disperat cum femeia se îndepărta de el.
Nu voia să o lase să plece, nu până când nu-i spunea că Yoongi era bine.
-Spuneți-mi că Yoongi e bine. Lăsați-mă să-l văd, vă rog!
-Dacă chiar vrei ca Yoongi să fie bine atunci doar dispari. Nu are rost să rămâi dacă nu-l mai iubești.