Bacalaureat - Limba Română

Caracterizare: Vitoria Lipan

Opera „Baltagul” de Mihail Sadoveanu este un roman interbelic, obiectiv, realist-mitic și tradițional. Romanul este realizat pe două coordonate fundamentale: aspectul realist (monografia lumii pastorale, reperele spațiale, tipologia personajelor) și aspectul mitic (gesturile rituale ale Vitoriei, mitul marii treceri). 
      
Tema rurală a romanului tradițional este dublată de tema călătoriei inițiatice și justițiare. Romanul „Baltagul” prezintă monografia satului moldovenesc de la munte, lumea arhaică a păstorilor, având în prim-plan căutarea și pedepsirea celor care l-au ucis pe Nechifor Lipan. Însoțită de Gheorghiță, Vitoria reconstituie drumul parcurs de bărbatul său, pentru descoperirea adevărului și înfăptuirea dreptății. 
      
Personajul principal este Vitoria Lipan, femeia voluntară, munteancă, soție de cioban și mamă autoritară. Vitoria este o femeie puternică, hotărâtă să-și găsească soțul, să facă dreptate și să-l înmormânteze creștinește. Ea este o femeie conservatoare, respectă obiceiurile și tradițiile și respinge noutățile aduse de copii. 
      
Vitoria reprezintă tipul femeii voluntare, fiind un exemplu al „speței’’ (George Călinescu) în raport cu lumea arhaică, dar și o individualitate prin însușirile sale: spiritul de răzbunare și metodele unui detectiv. Criticul George Călinescu afirmă: „Vitoria e un Hamlet feminin”, pentru că pune la cale demascarea ucigașilor la parastas, prin reconstituirea scenei morții lui Nechifor Lipan în fața sătenilor.
      
Este o femeie hotărâtă, curajoasă, lucidă, care face cu chibzuință pregătirile de călătorie: ține post negru, se roagă la icoana făcătoare de minuni de la mânăstirea Bistrița, vinde produse ca să aibă bani de drum, dar sătenilor le spune că merge în căutarea unor datornici. Pe drum își ia o pușcă, pe care nu ezită să o folosească, iar lui Gheorghiță îi dă un baltag sfințit. Are curajul de a depăși hotarul satului în căutarea lui Nechifor. În satul tradițional doar bărbatul putea ieși din limitele satului pentru oierit sau pentru negoț. Soția iubitoare pornește hotărâtă în căutarea bărbatului: „era dragostea ei de douăzeci și mai bine de ani. Așa-i fusese drag în tinereță Lipan, așa-i era drag și acuma, când aveau copii mari cât dânșii”. Datorită inteligenței native și a stăpânirii de sine, Vitoria reușește să reconstituie drumul parcurs de Lipan și să afle adevărul.
      
Găsește în sine puterea de a cerceta și de a găsi urmele acestuia cu  inteligență și disimulare. Spune străinilor că îl caută pe Nichifor, care  îi este dator, ca să nu fie bănuită că are bani asupra ei pentru a-și asigura cele necesare în călătorie. 
      
Spirit conservator, Vitoria respectă obiceiurile de cumetrie și de nuntă și veghează la îndeplinirea rânduielilor din ritualul înmormântării: priveghiul, drumul la cimitir, bocitul, slujba religioasă, pomana, praznicul. Țipătul dinaintea coborârii coșciugului și gesturile ei  concentrează iubirea și durerea pierderii soțului: „Cu așa glas a strigat, încât prin toți cei de față a trecut un cutremur. S-a dărâmat în genunchi și-a rezemat fruntea de marginea sicriului”. 
      
Aparținând lumii arhaice, Vitoria transmite copiilor respectul pentru tradiții și este reticentă la  noutățile civilizației: „În tren ești olog, mut și chior”, îi spune lui Gheorghiță. Ca mamă, îi interzice Minodorei să se îndepărteze de tradiție: „Îți arăt eu coc, valț și bluză ...! Nici eu, nici bunică-ta, nici bunică-mea n-am știut de acestea - și-n legea noastră trebuie să trăiești și tu!”. 
      
În raport cu Gheorghiță, tânărul imatur la începutul călătoriei, Vitoria este inițiatoarea. Deși fiul este copilul preferat și poartă numele secret al tatălui, el constată pe drum că mamei „i-au crescut țepi de aricioaică”, adică a devenit aspră cu el. Inițierea se continuă cu proba coborârii în râpă și vegherea nocturnă la rămășițele tatălui, probă a curajului bărbătesc la ordinul repetat al mamei: „Coboară-te în râpă îți spun!”. Inițierea este încheiată la parastas când tânărul ține piept criminalului și îl lovește cu baltagul stabilind dreptatea.
      
Numele protagonistei are semnificații simbolice și desemnează victoria binelui asupra răului.
      
Vitoria trăiește, la începutul romanului, un puternic conflict interior cauzat de dispariția lui Nechifor Lipan, „dragostea ei de douăzeci și mai bine de ani”. Ea pornește la drum hotărâtă să-și găsească soțul, să facă dreptate și să-l înmormânteze.
      
Un alt conflict este cel dintre Vitoria și cei doi ucigași ai soțului ei, Calistrat Bogza și Ilie Cuțui. Vitoria reconstituie drumul parcurs de Lipan, află adevărul și îi demască pe ucigași în fața autorităților.
      
Este prezent, de asemenea, un conflict între tradiție și inovație, între lumea arhaică, pastorală și modernitatea care începe să pătrundă în satul muntenilor. Vitoria este un spirit conservator, în timp ce, tinerii receptivi la noutățile civilizației, Minodora și Gheorghiță, sunt readuși de mama autoritară la rolurile impuse prin tradiție. 
      
Personajul este realizat prin tehnica basoreliefului și individualizat prin caracterizare directă și indirectă. Portretul fizic relevă frumusețea persoanei prin tehnica detaliului semnificativ: „Nu mai era tânără, dar avea o frumuseță neobișnuită în privire”. 
      
Portretul moral este complex. Prin caracterizare directă, fiul își arată uimirea în fața inteligenței mamei: „Mama asta trebuie să fie fermecătoare: cunoaște gândul omului”.
      
Pentru calitățile ei remarcabile, inteligența hotărâtă, curajul și călătoria parcursă în căutarea adevărului, Vitoria Lipan a fost numită de criticul Nicolae Manolescu „o femeie în țara bărbaților” („Arca lui Noe”).