Bacalaureat - Limba Română

Caracterizare: Harap-Alb

„Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creangă este un basm cult publicat în revista „Convorbiri literare” în anul 1877. George Călinescu afirmă cu privire la această operă: „《Povestea lui Harap-Alb》e un chip de a dovedi că omul de soi bun se vădește de sub orice strai și la orice vârstă”. 
      
Harap-Alb este protagonistul basmului, întruchipare a binelui, dar este un erou atipic de basm deoarece nu are însușiri supranaturale, fiind construit realist ca o ființă complexă care progresează. 
      
Statutul inițial al eroului este cel de neinițiat. Mezinul craiului este naiv, nu știe să distingă adevărul de minciună, să vadă caracterul unui om dincolo de aparențe, are nevoie de experiența vieții spre a dobândi înțelepciune. Se deosebește de frații săi, încă de la început, prin bunătate, calitate răsplătită de sfaturile Sfintei Duminici, după ce o miluiește cu un ban. 
      
Numele de Harap-Alb semnifică rob, de origine nobilă, dar și condiția de învățăcel, faptul de a fi supus inițierii. Cele trei nume ale lui corespund în plan compozițional celor trei etape ale drumului inițiatic: la început – „fiul craiului”, „mezinul”, pe parcursul călătoriei – „Harap-Alb” (învățăcelul), iar la sfârșit – „împăratul” (inițiatul). 
      
Titlul sugerează tema basmului: maturizarea mezinului craiului. Concret, mezinul parcurge un drum al maturizării în care dobândește valori morale și etice pentru ca la final să devină împărat (basmul are așadar valoare de Bildungsroman).
      
Acțiunea se desfășoară liniar, prin înlănțuirea secvențelor narative, respectă modelul structural al basmului și implică prezența fabulosului. Conflictul dintre bine și rău se încheie prin victoria forțelor binelui. Este amplificat procedeul compozițional al triplicării în cazul probelor pe care eroul le are de trecut. Sunt prezente cifre și obiecte magice. 
      
Personajele îndeplinesc, prin raportare la erou, o serie de funcții (ajutoare, donatori, antagonist), ca în basmul popular, dar sunt individualizate mai ales prin limbaj. 
      
Limbajul naratorului și al personajelor se caracterizează prin umor și oralitate. Registrele stilistice popular, oral și regional conferă originalitate limbajului artistic prin integrarea unor termeni și expresii populare, a unor regionalisme fonetice sau lexicale. 
      
Protagonistul este construit prin procedee de caracterizare directă (de către narator, de către alte personaje, autocaracterizare) și de caracterizare indirectă (prin fapte, limbaj, gânduri, relații cu alte personaje). Cu excepția eroului, care este văzut în evoluție de la naivitate la înțelepciune, celelalte personaje au o trăsătură dominantă. 
      
Primele întâlniri cu inițiatorii săi, Sfânta Duminică, apoi calul năzdrăvan și Spânul, scot în evidență naivitatea, incapacitatea de a distinge adevărul de aparențe. 
      
După ce iese din împărăția tatălui său, crăișorul se rătăcește în pădurea-labirint. Încalcă sfatul dat de tată și își ia drept călăuză un spân viclean. În episodul coborârii în fântână, naratorul surprinde lipsa de experiență a tânărului prin caracterizare directă: „Fiul craiului, boboc în felul său la trebi de aiestea, se potrivește Spânului și se bagă în fântână”. Naivitatea tânărului face posibilă supunerea prin vicleșug. 
Antagonistul (răufăcătorul) îl închide pe tânăr în fântână și îi cere pentru a-l lăsa în viață să facă schimb de identitate și să jure „pe ascuțișul paloșului” să-i dea ascultare întru toate „până când va muri și iar va învia”, condiție paradoxală, dar care arată și calea de eliberare. De asemenea, Spânul îi dă fiului de crai numele de Harap-Alb. 
      
Dacă naivitatea se înscrie în codul ritual al inițierii fiului de crai, bunătatea este calitatea înnăscută care provoacă transformarea personajului: „Fii încredințat că nu eu, ci puterea milosteniei și inima ta cea bună te ajută, Harap-Alb, zice Sfânta Duminică”. 
      
Spânul personifică răul, dar este și inițiatorul pretențios: cu cât încercările la care îl supune pe tânăr sunt mai grele, cu atât eroul dovedește calitățile care conturează portretul viitorului împărat: „care n-a mai stat altul pe fața pământului așa de iubit, de slăvit și de puternic”. 
      
Spânul îi cere să aducă „sălăți” din Grădina Ursului, pielea cu pietre prețioase din Pădurea Cerbului și pe fata împăratului Roș. Harap-Alb își demonstrează curajul în trecerea primelor două probe, cu ajutorul obiectelor magice de la Sfânta Duminică. Pentru aducerea fetei împăratului Roș este sprijinit de adjuvanți și donatori, ca și în cazul milosteniei față de bătrâna cerșetoare, aceste personaje îl ajută, mai întâi, pentru că el și-a dovedit generozitatea față de roiul de albine, bunătatea și curajul la întâlnirea cu nunta de furnici și prietenia față de Gerilă, Flămânzilă, Setilă, Ochilă și Păsări-Lăți-Lungilă. 
      
Ultima probă presupune mai multe serii de probe prin care împăratul Roș tinde să îndepărteze ceata de pețitori (ospățul, casa înroșită, alegerea macului de nisip) și care o vizează direct pe fată (fugă nocturnă, ghicitul fetei și aducerea unor obiecte magice: „trei smicele de măr dulce și apă vie și apă moartă de unde se bat munții în capete”). 
      
Pentru erou aducerea fetei împăratului Roș la Spân este cea mai dificilă încercare pentru că pe drum se îndrăgostește de ea, dar, onest, își respectă jurământul făcut și nu-i mărturisește adevărata sa identitate. La întoarcerea la curtea lui Verde Împărat are loc recunoașterea și transfigurarea eroului, dar și demascarea și pedepsirea răufăcătorului. 
      
Spânul este demascat de fată și îi taie capul lui Harap-Alb, dezlegându-l astfel de jurământul supunerii, semn că inițierea este încheiată, iar calul îl omoară pe răufăcător. Eroul este înviat de fată cu ajutorul obiectelor magice. Învierea este o trecere la o altă identitate: aceea de împărat iubit, slăvit și puternic. Pentru vrednicia lui primește răsplata cuvenită: nunta și împărăția. 
      
În concluzie, deși este un personaj de basm, eroul nu reprezintă doar tipul voinicului, ca Făt-Frumos din basmele populare, ci este un om „de soi bun” (George Călinescu), eroul vrednic care se maturizează și devine împărat.