Genul liric

1.5K 7 0
                                    

Opera ... de ... aparține genului liric deoarece prezintă toate particularitățile specifice acestuia: exprimarea directă a sentimentelor, expresivitatea accentuată prin mijloace artistice inedite și structurarea în versuri.

➢ În primul rând, poetul își mărturisește direct sentimentele de ... (de exemplu: iubire, admirație, neliniște etc.) față de persoana iubită / natură etc. Se remarcă mărcile specifice eului liric (+ numirea mărcilor și exemplificarea lor). 

➢ În al doilea rând, limbajul capătă o valoare expresivă deosebită prin utilizarea figurilor de stil, între care se remarcă ... (numirea și exemplificarea câtorva figuri de stil). Ele compun sugestive imagini artistice care emoționează cititorul. 

• De asemenea, muzicalitatea versurilor, dată de rima ..., de măsura de ... și de ritmul ..., sporesc valoarea artistică a limbajului.

• Poezia lirică exprimă, într-un limbaj figurat, cu numeroase sensuri simbolice, o viziune unică, subiectivă asupra lumii, transmisă prin vocea eului liric.

• Versuri organizate în strofe:
Strofe: 
- monovers (1vers)                            
- distih (2 versuri)
- terțină sau terțet (3 versuri)                - catren (4 versuri)
- cvinarie (5 versuri)                             
- sextină (6 versuri)
- polimorfe (7, 8, 9, 10, 11 sau 12 versuri).
• Te referi la tipul de rimă utilizată:
Rima:    
- monorimă (a, a, a, a)                      
- împerecheată (a, a, b, b)
- încrucișată (a, b, a, b)                            - îmbrățișată (a, b, b, a)

• Măsura: reprezintă numărul de silabe dintr-un vers. Măsura versurilor poate fi fixă sau variabilă . 
- dacă textul aparține liricii moderniste, vei preciza că nu se respectă rigorile.

EPITETUL:  Figură de stil care arată însușire estetice ale obiectelor sau acțiunilor, „acele însușiri care pun în lumină felul în care le vede sau le simte scriitorul și care au un răsunet în fantezia și sensibilitatea cititorului” (T. Vianu).
Ex.: „A nopţii gigantică umbră ... Se-covoaie tainic” (Eminescu).

COMPARAŢIA: Figură de stil cu ajutorul căreia se exprimă un raport de asemănare, între două obiecte, dintre care unul servește să evoce pe celălalt.
Ex: „Căci te iubesc, copilă, ca zeul nemurirea,
Ca preotul altarul, ca spaima un azil;
Ca sceptrul mâna blândă, ca vulturul mărirea, 
Ca visul pre-un copil.” (Eminescu).

PERSONIFICAREA: Procedeul stilistic prin care se atribuie unor obiecte neînsuflețite acțiuni sau însușiri omenești sau ale ființelor vii. Ex: „Din caier încâlcit de nouri / toarce vântul / fire lungi de ploaie”.

REFRENUL: Versul care se repetă pentru a sublinia o idee și pentru a spori expresivitatea unei opere.
Ex: „Copacii albi, copacii negri / Stau goi în parcul solitar; / Decor de doliu, funerar ... / Copacii albi, copacii negri” (Bacovia).

INVERSIUNEA: Este figura de stil care constă în abaterea de la topică.


Bacalaureat - Limba RomânăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum