Zăpadă și cenușă

Capitolul 7 - Veseli zurgălăi

Veseli zurgălăi

Hallstatt, 20 Decembrie 2018

Ava împachetă cu grijă cadourile pe care le cumpărase pentru Julia, Sophie și Jakob. Fusese cu o zi în urmă la micul târg de Crăciun din centrul orașului, de unde își cumpărase și câțiva biscuiți Vanillekipferl, pe care îi devorase imediat ce ajunsese acasă. Îi părea rău că nu își împachetase nicio ținută mai elegantă sau mai formală. Alese să poarte o rochie tricotată albastră cu mânecă lungă și decolteu scurt în V, și obișnuita pereche de cizme UGG, deoarece nu avea altă alternativă în materie de încălțări. Acasă ar fi ales cu siguranță pantofi sau ghete cu toc, pentru a compensa diferența de centimetri, de la cei 158 ai săi. Dar zăpada din Hallstatt nu se înțelegea prea bine cu tocurile și Ava fusese sigură că nu avea să asiste la nicio cină festivă în scurta ei vacanță.

O oră mai târziu își parcă mașina în spate la Maislinger, după ce îi făcu mai întâi plinul.

*

─ Stați așa, lăsați-mă să înțeleg, râde Ava, ținând strâns între palme cana cu ciocolată caldă. Acest Krampus e un fel de demon al Crăciunului?

─ Da, ceva de genul ăsta. Vine odată cu St. Niklaus, dar vine doar la persoanele care au făcut.... foarte multe năzbâtii, explică Jakob cu un aer misterios, însă Ava nu se poate abține să nu chicotească.

Copiii se arată nerăbdători să îi împărtășească Avei cunoștințele lor despre Krampus și St. Niklaus, iar Jakob este cel care se ocupă de traducere. Ava nu e sigură dacă nu cumva noul ei amic mai și înflorește povestirile, însă cei mici se arată cât se poate de serioși.

─ Și cum arată? Cum îi pedepsește pe cei care nu au fost cuminți?

─ Oo, arată absolut oribil. Nu ți-ai dori niciodată să îl întâlnești. Are coarne de diavol, copite de țap și o privire îngrozitoare. În partea de sus este acoperit de blană neagră și fața lui alungită rânjește, arătându-și dinții lungi și însângerați.

Imaginea mai degrabă o amuză pe Ava decât să o sperie, însă se preface terifiată și îi lasă pe copii să o consoleze. Îi plăcea mult să petreacă timp cu cei mici. Se gândise de multe ori să schimbe cariera universitară cu una în învățământul primar sau secundar, dar știa că ar fi regretat mai târziu decizia, atunci când vârsta și experiența i-ar fi răpit din răbdare.

─ Și când vine? De Crăciun?

─ Oo, nu. Vine pe 5 decembrie, când vine și St. Niklaus. Vin împreună, dar Krampus îi vizitează doar pe copiii care nu au fost deloc cuminți.

─ Atunci înseamnă că l-am ratat anul acesta, râde Ava copios. Poate data viitoare.

─ O să vii și anul următor?, întreabă Jakob de data asta, plin de speranță.

─ Nu știu, nu m-am gândit atât de departe. Cine știe ce idei îmi mai vin anul viitor?

─ Oo, am înțeles. Ești genul de femeie care trăiește clipa, spuse el, făcând cu ochiul într-un mod jucăuș.

Ava înțelese că Jakob nu se putea înșela mai mult de atât. Ea era de departe cea mai rigidă ființă în ceea ce privea deciziile de moment. Nu. Nu trăia deloc clipa. Își făcea mereu prea multe griji pentru ce va urma și asta îi ocupa tot timpul. Nici măcar venirea ei în Hallstatt nu fusese impulsivă. Se gândise la vacanța într-o țară cu zăpadă încă din octombrie, petrecuse trei săptămâni căutând cea mai bună variantă și îi mai luase încă trei zile până se decisese în privința cabanei lui Lukas. Dacă nu ar fi presat-o puțin Lukas să îi răspundă mai curând, probabil că i-ar fi luat și mai mult de atât să se decidă.