Zăpadă și cenușă

Capitolul 25 - Nebun de alb

Nebun de alb

Când spusese că se gândise și la următoarele mutări, nu fusese un exces de zel din partea lui Lukas. Însă arestarea lui Jakob nu făcea parte din mișcările la care se aștepta. Și totuși, tot era cu câțiva pași înaintea tuturor.

─ Se poate ști și ce anume îl acuză de așa ceva? Ce dovezi aveți? Cum ați ajuns la concluzia asta?, îl întreabă pe Meyer, care își luase poziția de om al legii, feroce și de neclintit.

─ Domnișoara Campbell a fost văzută ultima dată în Ajunul Crăciunului, în compania dumneavoastră și a domnului O'Reilly, explică polițistul, cu o atitudine formală și rece. Ea și domnul O'Reilly au fost văzuți prinși într-o discuție aprinsă, iar domnul O'Reilly a plecat destul de supărat din local. Camerele de supraveghere l-au surprins lovind cu piciorul tomberonul de gunoi din apropierea parcării restaurantului.

─ Meyer, termină cu prostiile, râde Lukas. Ăsta agresiv? A plâns trei săptămâni după ce i-a murit hamsterul. Îl cunoști pe Jakob de când era mic. Cum dracului să crezi că ar fi în stare să facă așa ceva? Nici măcar tu nu poți fi atât de prost!, își iese din fire, atunci când privirea nepăsătoare a lui Meyer trece prin el. Polițistul nici măcar nu făcea efortul să îl asculte.

─ Holzer, controlează-te sau o să îi ții companie prietenului tău, pentru ultraj.

─ Luck, e în regulă. Când or să își dea seama că nu am făcut nimic, or să îmi dea drumul. Nu uita ce ți-am zis, accentuează Jakob, privind spre buzunarul hainei lui Lukas.

*

─ Și acum ce facem?, întreabă Dougal, după ce Jakob este preluat de Poliție.

─ Acum continuăm cu planul. Mai avem mai puțin de trei ore.

─ Avem un plan?

─ Bineînțeles că avem un plan, Doug.

─ Căutăm coordonatele?

─ Nu. Le-am căutat deja. Dar nu vom merge direct acolo. Ava mai poate să aștepte.

─ Să aștepte? Tocmai ni s-a dat de înțeles că în trei ore o face friptură. Ai de gând să aștepți? Ce se întâmplă dacă TNT-ul bubuie? Cu Ava acolo?

─ Dacă TNT-ul bubuie... O să avem artificii. Ai auzit și tu. Ava e un pion. Eu sunt ținta, eu am fost ținta de la început. Trebuie să mă concentrez pe imaginea de ansamblu, Ava doar îmi ia ochii. Trebuie să merg la cauză, nu la efect. Altfel, Ava va fi doar prima dintr-o serie de victime. Uneori trebuie să înveți să sacrifici unele piese. Poate că de asta pierdeam de fapt la șah, nu crezi, Doug? Țineam prea mult de piese și sfârșeam prin a le pierde oricum.

Lukas blufa. Blufa în cel mai josnic mod, pentru că în realitate habar nu avea cum să se adapteze noii situații, în care Dougal devenise suspectul numărul unu, și era terorizat de gândul că Ava avea să plătească consecințele greșelii lui. Spera ca Doug să nu îi miroasă frica și să nici nu își dea seama că de fapt doar trăgea de timp încercând să găsească o soluție pentru a-l conduce pe fostul lui camarad pe o pistă falsă.

─ Mă surprinzi, Luc. Ești mult mai degajat decât mă așteptam, având în vedere situația. Ți s-a răcit sângele. Tu chiar nu mai ai sentimente?

─ Am avut? Fără sânge rece nu aș putea să duc jocul până la capăt. Și nici să țin piept trădărilor.

─ Crezi că Jakob te-a trădat? Îi dai dreptate polițaiului? Ce dracu...

─ Cineva m-a trădat sigur, Doug. Altfel persoana aia nu ar ști atâtea despre mine. Nu ar încerca să mă bată cu propriile arme. Și nu, nu e o metaforă.