Zăpadă și cenușă

Capitolul 24 - Strategii

Strategii

Atunci când ești în șah, mișcările îți sunt limitate, planurile îți sunt spulberate. Gândise trei mișcări în avans și pentru fiecare dintre ele avea și planul B. Părea că de data asta totul avea să meargă strună, că avea să reușească în sfârșit ceea ce uneltise în atâtea luni. Însă maimuța mică dăduse șah, iar acum se găsea în incapacitatea de a face oricare dintre cele trei mutări pe care le pregătise. Și nu doar aceea era problema, ci faptul că apucase să execute prima mișcare înainte de apel, iar acum nu mai putea da înapoi.

Totul fusese atent calculat. Sau aproape totul. Cumva, blonda ghicise un aspect important al planului și îl dezvăluise locotenentului. Implicit, aria de suspecți putea fi lejer strânsă, până când săgețile ar fi indicat toate spre vinovat. Fuseseră șase cu toții, din care rămăseseră patru. Desigur, ar fi fost prea puțin probabil ca Lukas să își dea seama din prima. Mai ales că, de fapt, niciunul dintre cei patru supraviețuitori ai misiunii nu era cu adevărat vinovat. Oare cât i-ar lua locotenentului să își dea seama? Suficient cât să poată să își salveze patetica „regină"? Sau ar fi întârziat suficient încât regina lui să devina cenușă?

Nu era recomandat să se întoarcă acum la cabană. Pașii i-ar fi condus pe cei doi direct la Ava. Trebuia să se gândească mai mult înainte să acționeze. Lukas era precum nebunul, adopta o strategie oblică și de multe ori ataca de unde nu te așteptai, crezându-l, în mod eronat, în incapacitatea de a se mișca, părând blocat de niște bieți pioni. Dar Lukas lua cele mai neprevăzute decizii, așa cum făcuse și în seara aia, în Kandahar. Pe de altă parte, Jakob acționa direct la cauză, precum tura. Nu ocolea, ci mergea drept. Îi prevedeai de multe ori mișcările, însă nu tot timpul i le puteai bara fără să dai ceva la schimb. În plus, Jakob s-ar fi sacrificat oricând, ar fi făcut rocada fără să stea prea mult pe gânduri. Și astfel îi complica planurile. Jakob ar fi renunțat la el pentru a lăsa jocul să continue. Jakob nu ar fi luat decizia pe care o luase Lukas, cu doi ani în urmă. Dacă era să îi pară rău de cineva în toată tărășenia asta, Jakob ar fi fost acela.

Și mai rămânea calul. Calul, pe care mizau ei, dar despre care nu știau încă că fusese deja blocat. Fusese blocat din prima mutare și ar fi fost scos de pe tablă, dacă Ava nu ar fi intrat în joc în cel mai nepotrivit moment, dacă nu ar fi dat șah.

Anticipa trei ore, dar nu putea ști sigur dacă Lukas sau Jakob vor pleca pe pista pe care le-o așternuse. Îi venea să detoneze de acum cabana, cu ea înăuntru, dar asta nu ar fi fost deloc o mișcare strategică. Ar fi ceva nesăbuit și fără rost, și l-ar absolvi pe Lukas de orice vină. Trebuia să o facă chiar Lukas, așa cum o făcuse și înainte. Trebuia să ajungă la tufiș și să găsească indiciul, apoi să ajungă la Ava la timp, la timp să activeze comutatorul. Se aștepta ca Lukas să creadă totul prea ușor. Chiar miza pe asta. De asta folosise exploziv plastic și nu trinitrotoluen, cum voia să îi dea de înțeles. Se asemănau mult, dar intenționa să folosească un declanșator termic, și nu unul electric, așa cum ar fi bănuit Lukas. Însă planul avea atât de multe variabile, încât orele i se păreau că se scurg cu încetinitorul. Se putea întâmpla orice. Pentru început, se putea ca Lukas să nici nu urmeze pista cu frunza, ci să caute direct vinovatul, în baza indiciului Avei. Era absolut obligatoriu ca Lukas să ajungă întâi la indiciul de la brad, și abia apoi la Ava.

*

─ Trebuie să vii imediat înapoi, strigă Lukas în telefon. Nu mai face nimic, nu înainta.

─ Cred că am găsit ceva, justifică Jakob, dorind să exploreze pista mai departe.

Vocea lui Lukas părea îngrozită și îl implora să nu mai continue căutarea, ceea ce îi dădea de bănuit. Dacă Lukas era implicat și îl mințise? Dacă se apropiase prea mult de Ava și risca să îl dea în vileag pe Lukas? Nu... Nu era posibil. Altfel nu l-ar fi trimis tocmai pe el aici. În plus, indiciul venise de la Ava, nu de la Lukas, care îl sunase acum de pe telefonul lui Douglas sau Dougal sau cum îl chema pe scoțianul ars pe mâini și pe gât. Ar fi putut ignora rugămintea, sau mai degrabă porunca lui Lukas, pentru că mai mult decât sigur se afla pe drumul cel bun. Însă dacă avea dreptate și descoperise ceva important, nu ar fi vrut să riște. Se putea, la fel de bine, ca descoperirea lui să fie doar o capcană.