Iubire neprevazută Vol. 2

Capitolul I

Rose

Îmi astup urechile cu mâinile și încep să fredonez melodii vechi pe care mi le amintesc vag.

- Tu nu asculți?

Evident că nu ascult pentru că subiectul nu mă interesează.

- Încetează mamă, degeaba îmi vorbești despre asta.

Își dă ochii peste cap exasperată și își pune mâinile în jurul șoldurilor.

- Câți ani ai? Ai aproape 23 de ani și nu mi-ai prezentat măcar un băiat...

Mă enervează subiectul ăsta.

- Ce se întâmplă aici? Iar vă ciondăniți? ne întreabă tata coborând scările.

O sărută pe frunte pe mama și după și pe mine.

- Ce s-a întâmplat?

- Mama insistă să îi prezint un băiat...

- Pentru?

Mama pufnește nervos și începe teroarea...

- Ryan... Ascultă la mine, fiica ta nu vrea să iasă și ea la întâlniri, are 23 de ani și nimic.

Tata mârâie și știu că îmi va lua partea.

- Lidya, scumpo, fiica mea e deșteaptă. Nu se încurcă cu tot felul de ordinari și mă bucur că nu am pe cine să omor.

Încep să râd în timp ce mama fierbe de nervi.

- Ryan, tu în loc să mă susți, tu îi cânți în strună? Are nevoie și ea de un iubit, ce naiba?

- Nu are nevoie!

- Are nevoie, e tânără, frumoasă...

- Inteligentă! Fetița mea e prea inteligentă.

- Evident că este, dar un iubit nu ar face-o mai puțin inteligentă.

Vorbesc despre mine de față cu mine de parcă nu aș fi în încăpere.

- Încetați vă rog! Am treabă la centru astăzi și trebuie să plec. Vreau să închidem acest subiect.

Tata mă aprobă imediat, iar mama se bosumflă mormăind lucruri neînțelese.

Plec până nu începe din nou. Nu vreau să mă mai gândesc la asta, am destule pe cap zilele ăstea.

Tot drumul pe care îl fac până la centru îl pargurg prin gânduri rele pe care încerc să le arunc cât mai repede departe din minte.

Astăzi o să vină niște domni psihologi pentru a vorbi cu femeile aflate în probleme de sănătate psihică din cauza abuzului. De doi ani trăiesc printre ele și aș da orice să le ajut cât mai mult. Vreau să le pot salva de această durere care nu este deloc ușoară.

Cobor din mașină și îmi netezesc cutele de pe fusta office pe care o port.

Intru în clădire și pornesc spre biroul meu. Dețin clădirea, sunt și director și manager și tot ce se poate. Singură am reușit să pun pe picioare acest centru și sunt foarte fericită de domeniul în care lucrez. E minunat să ajuți pe aproapele tău.

- Bună șefa.

- Bună Ivy, care e situația?

- Nu au ajuns doctorii chemați și avem un nou caz.

- Despre?

- O fată de 16 ani care a fost violată de "iubitul ei".

Sângele îmi îngheață în vene. Retrăiesc momente de mult uitate și îmi strâng pumni pe lângă corp.