Iubire neprevazută Vol. 2

Capitolul XXVII

Rose

Sunt șocată și dezamăgită. Nu îl credeam în stare să îl lovească pe Michael. Tata nu ar fi făcut în veci așa ceva. El nu încalcă nici cea mai mică lege. Nu poate să fie adevărat.

Mă uit la el și îmi dau seama că a făcut-o după expresia feței.

Mă simt foarte rău și îmi e rușine de fapta sa. Michael nu merită asemena lucru.

— Spune-mi tată! Ai făcut-o?

Întreb din nou încă sperând să nu fie adevărat.

— O merita!

Închid ochii și mă abțin cu greu să nu plâng.

— De ce? întreb încet.

— Vrea să mi te ia! spune trist tata.

Ceilalți de la masă sunt la fel de șocații de ceea ce aud.

— Ryan! Spune-mi că glumești! Țipă mama la el.

— Nu, nu glumesc. E fetița mea! Nu o dau nimănui.

Mama a rămas cu gura căscată. Christian este la fel de șocat ca și mine. Iar la Michael îmi e rușine să mă uit.

— Uite-te la mine Ryan! Ce ai făcut a fost foarte urât! Îți vei cere scuze de la Michael!

— Nu regret nimic! spune dur

— Ne scuzați, spun și îl i-au de mână pe Michael.

— Unde pleci? mă întreabă tata îngrijorat.

Cât mai departe de aici.

— Nu pleci nicăieri cu el!

— Ba plec! De ce ai făcut asta? Îl întreb cu nervozitate.

— El nu e bun pentru tine!

— De ce? Ce nu are? Ce are de nu îl lași în pace?

Sunt foarte furioasă pe comportamentul lui. Michael nu mrrita un asemenea tratament.

— Tu ești specială, fetița mea prețioasă... El e...el. Spune scârbit.

— El e iubitul meu tată! Că îți place sau nu acest lucru.

Nu mai spun nimic. Ieșim din casă fără să mă uit înapoi.

Mama mă prinde de braț și mă ia în brațe.

— O să vorbesc eu cu el scumpo.

— Nu vreau să vă certați din cauza mea.

— Stai liniștită. îmi spune ea cu calamitate. Voi discuta calm cu el.

Aprob și atenția i se duce spre Michael.

— Îmi pare foarte rău dragă Michael! Îmi cer eu scuze în numele lui.

— Nu e nici o problemă. Stați liniștită. Spune el și mama îl strânge în brațe.

Tata se uită din pragul bucătăriei la noi și îmi pare foarte rău că s-a ajuns la violență din partea lui. Sunt extrem de supărată pe el.

— Te sun eu mamă!

— Bine scumpo. Aveți grijă de voi!

Ies din casa în care am copilărit tristă și dezamăgită.

În mașină nu scot un sunet. Ce aș putea să mai zic? Tatăl meu l-a lovit pe Michael care este iubitul meu. Grozav. Scenariu de film. Ce să mai...

— Ești bine? mă întreabă când am ajuns la el acasă.

— Tot tu întrebi asta... Eu ar trebui să o fac... Îmi pare rău pentru faptele tatălui meu!