Iubire neprevazută Vol. 2

Capitolul XXI

Rose

Sunt tot în biroul lui după ce am făcut un lucru pe care nu credeam ca o să îl fac vreodată. Mai ales cu el... Nu ne știm aproape deloc și... toate astea sunt mult prea mult pentru mine.

Nu o să fiu amanta lui, nu o să mă cobor în halul ăsta. Nu vreau o relație bazată doar pe sex.
În momentul de față asta avem și nu vreau să continui așa. Mă simt rău și nesigură.

Nu știu cum să deschid subiectul acesta. Îmi e oarecum teamă că el nu gândește așa și că o să vrea doar o aventură, deși mi-a spus ca nu e adeptul.

- La ce te gândești? Vocea lui mă scoate din transa în care intrasem.

- La nimic...

Mă simt nevoită să mint. Mai ales că în urmă cu câteva minute i-am spus că îl vreau cu totul.

- Rose, poți vorbi orice cu mine.

Nu pot. Nu vreau să fiu par insistentă,dar nici să mai continui așa.

- Nu este nimic Michael. Acum că... am terminat, spune-mi motivul pentru care sunt aici.

Se apropie de mine și se poziționează între picioarele mele.

- Uite-te la mine.

Mă uit. Mă privește pătrunzător și cu multă dorință în ciuda celor întâmplate, pare că mă vrea din nou.

- Relația noastră...

Mi se taie răsuflarea. Sunt blocată.

- O pot numi așa? mă întreabă precaut.

Ce se întâmplă? Oare poate să citească gânduri...

- Ce vrei să spui?

Vreau să fiu sigură de ceea ce spune.

- Știu că nu ne cunoaștem de prea mult timp și nu știu ce vrei tu de la noi, dar eu vreau să încerc să fim împreună.

Sunt foarte surprinsă de ceea ce îmi spune.

- Adică spui că vrei să formăm un cuplu?

Sper să nu par proastă că întreb ca un copil mic, dar mi se pare ciudat.

- Dacă vrei și tu bineînțeles.

Sunt cam agitată și sper să nu se prindă.

- Putem încerca.

Îmi zâmbește și îi zâmbesc și eu înapoi.

Am nevoie de liniște în viața mea. El pare persoana care m-ar putea face să îmi încalc toate regulile pe care nu le-am încălcat încă deoarece împreună cu Michael nu mai gândesc, mă las purtată de sentimente. Dar oare ceea ce simt este adevărat? Dar ce simt cu adevărat?

- Mai ai treabă în oraș sau mergi acasă?

- Mă întâlnesc cu prieteni mei.

- Cu Adela?

- Nu, mă văd cu Ivy și Lucas. Nu cred că ți-am povestit despre ei...

- Nu mi-ai spus.

- Mă ajută la centru. Lucrăm împreună.

- Sunt împreună?

Cine? Lucas și Ivy? Niciodată! Încep să râd... Sunt cele mai opuse persoane pe care le cunosc. Ivy e o nebună ca Ade, iar Lucas un morocănos sensibil.

- Nu, nu sunt. Spun încă râzând.

- De ce râzi?

Par nebună, dar doar gândindu-mă la o posibilă relație între ei mă apucă râsul.