Iubire neprevazută Vol. 2

Capitolul XXIV

Rose

Am ajuns la centru și intru cu un nod în gât. Respir adânc aer în piept și intru înăuntru.

Vreau să vorbesc cu Valeria până nu v-a fi transferată la un spital. Nu știu ce mai putem să facem pentru ea. A rămas doar la rugămințiile ei. Nu vrea la spital, dar nici noi nu putem să o ținem după tot ce a vrut să facă. Nu ne este permis să mai rămână aici.

Mă duc direct în birou ignorând privirea personalului medical.

— Rose!

Vocea lui Lucas mă oprește și mă întorc spre el.

— Bună, ce faci? Esti în regulă? Întreabă sfios.

— Bună Lucas, sunt bine. Mulțumesc pentru grijă. Tu ce faci? Ce s-a mai întâmplat zilele ăstea cât am lipsit? întreb degajat.

— Nimic nou. Am vorbit cu Valeria și nu vrea să părăsească centrul. Vrea să vorbească cu tine!

— Mă duc acum.

— E la psiholog. Nu poate până după amiază. Are terapii peste terapii. Un consult mai amănunțit.

— Atunci plec... Dar văd cum fac să o văd înainte.

— Bine. Îmi zâmbește cu căldură.

Îi zâmbesc înapoi și intru în birou.

Mă uit peste niște documente, peste ce mai trebuie făcut zilele astea. Am semnat în sfârșit contractul cu investitorul adus de Lucas. A durat mult procedurile, dar acum pot dezvolta afacerea.

— Ești bine Rose? aud glasul încet al lui Ivy.

E prima data când nu țipă când mă vede. Ea e o nebună.
Se aseamănă mult cu Ade.

Îmi întinde o cafea și o i-au zâmbind.

— Da, de ce nu as fi? Tu ce faci?

— Eu... ca de obicei... cu munca. spune și se mișcă de pe un picior pe altul.

— Ce se întâmplă Ivy?

Se uită la mine și vine să mă îmbrățișeze.

— Mi-a fost dor de tine! îmi spune și pot jura ca plânge.

— De când ești atât de emotivă? Întreb chicotind.

— Nu râde... Chiar mi-ai lipsit! Cum ești? Stai la Michael?

— Da, stau cu el. Sunt bine.

Zâmbește și chicotește.

— Mă bucur că ești bine scumpo. Vrei să ieșim azi pe undeva?

— Nu pot... Azi rămân peste program și pe urmă mă văd cu Ade. Mâine?

— Bine, cum poți tu. Sigur ești bine?

De asta mi-a fost mereu teamă. Ca lumea să mă vadă o victimă și să mă compătimească. Eu sunt bine și nu este nevoie ca ei să se comporte așa.

— Da Ivy. Am de trimis niște mail-uri.
O să vorbesc cu Valeria astăzi. Tu ai mai vorbit cu ea?

Schimb subiectul pentru că nu vreau să fiu întrebată ceva ce m-ar supăra.

— Cu mine nu prea vorbește... Lucas e prietenul ei, confidentul.

Mă bucur mult că se înțelege așa bine cu el. Zâmbesc și beau o gură din cafeaua adusă de Ivy.

***********

Am trecut pe la Valeria și pare relaxată în ciuda a ce a făcut în urmă cu o săptămână.