Iubire neprevazută Vol. 2

Capitolul XXXIII

18+

Valeria

Mă tot mișc prin pat. Nu pot adormi. Simt o agitație în întreg corpul și o stare nasoală în abdomen.

Mă ridic din pat și beau puțină apă din paharul pe care îl aveam lângă pat. Probabil am consumat ceva alterat astăzi sau am mâncat cu poftă din plăcinta doamnei White.

Mă întind din nou în pat, pe spate și privesc tavanul.

De ce respir greu?

Ard? Îmi ating fruntea și gâtul și am pielea încinsă. Dar nu aveam nimic până acum.

Of... Îmi închid ochii și încerc să adorm, dar îmi vin în cap discuțiile cu fetele de mai devreme. Mă întreb cum s-ar simți un orgasm? Ce gânduri am... Ce am pățit? E prima dată când mă gândesc la așa ceva.

Simt o agitație în abdomenul inferior și nu pot să adorm. Mă întorc pe burtă, dar mai rău este.

Oftez și îmi afund față în pernă. Învelită nu sunt, dar tot cald îmi este. Hainele sunt subțiri. Adela mi-a dat o pijama cam vulgară și foarte subțire, chiar transparentă puțin.

— Ce am? spun și mă ridic în fund.

E cald peste tot.

Îmi desfac părul ca să îl prind din nou, dar mai sus.

— Lasă-l așa, arăți perfect cu el desfăcut.

Mă speri și îmi cade elasticul din mână.

— Lucas? Ce cauți aici? spun și îmi acopăr cu parul pieptul prea dezgolit.

— Voiam să folosesc baia. Jos este Christian. Era ușa deschisă și am constatat că nu dormi.

Cum a constatat el asta? În fine... Nu mă simt foarte bine și prezența lui nu mă ajută. Dar se pare că nu are de gând să plece. Se așează pe marginea patului și mă privește.

— Ești bine?

— De ce nu aș fi?

— Pari agitată. Respiri greu și ești roșie la față.

Știu... Dar nu înțeleg de ce.

— E cald.

— E deschis geamul, constată el.

Așa este, dar tot îmi este foarte cald.

— Am auzit ce vorbeați mai devreme. Spune și mă privește în ochii.

Îmi este o rușine în momentul de față de îmi vine să intru în pământ.
A auzit ce vorbeam cu Rose.

— Nu este frumos să asculți ce vorbesc fetele. Spun iritată și jenată de situație.

— Nu am vrut. Dar am auzit și m-a surprins întrebarea ta.

Și pe mine. Nu știu de ce am întrebat așa ceva.

— Este normal să fi curioasă Valeria. Nu este nimic rău în asta, spune el calm și eu îmi duc mâinile la ochii.

Nu pot să îl mai privesc.

— Valeria... Nu ai motiv de jenă. Spune și vine mai aproape de mine.

Mă atinge pe brațul dezgolit și tresar. Îmi ia mâinile de la ochii și mă privește. Deși este întuneric în cameră îi pot vedea foarte bine privirea, ochii săi mă scanează și mă fac să tremur.

— Lucas...

Atât apuc să spun înainte ca buzele sale să le atingă pe ale mele. Sunt șocată de acțiunea lui. Nu mă așteptam.