Iubire neprevazută Vol. 2

Capitolul XXXV

18+

Este atât de enervantă situația... Din oră în oră a venit să verifice dacă este totul în regulă. Dacă merge televizorul, dacă este prea răcoare în cameră sau... dacă funcționează lumina. Tata a înnebunit definitiv în această seară. Dacă o ține tot așa nu mai dormim la noapte.

- Avem tot ce ne trebuie, tată! Acum, vrem să ne culcăm.

- Ce să faceți? întreabă terifiat.

Greșeala mea.

- Vrem să dormim, mă corectez eu.

- Sigur dormiți?

Aș râde de acestă situație, dar sunt foarte nervoasă.

- Da. Dormim. Spun fiind aproape să rabufnesc.

- Bine...Noapte bună atunci și ca să ști, dragă Michael, se aude totul. Pereți nu sunt izolați fonic. Asta în caz că sforăi. Am un somn foarte fragil.

Mă dau bătută. Nu mai are rost să mai spun ceva.

- Stați liniștit. Nu o să fie problemă, spune Michael ușor amuzat. Noapte bună și dvs.

Îi aruncă o privire urâtă și iese din cameră. Mă ridic în viteză, aproape împiedicându-mă și încui ușa.

- Are o problemă serioasă cu mine tatăl tău, iubito.

- Mă stresează lucrul acesta, iubitule. Nu știu ce să fac ca să înceteze!

Mă pun lângă el și mă atinge blând pe picior.

- O să înțeleagă până la urmă. Nu te îngrijora din această cauză.

- O să mai vină... Sau o să asculte cu paharul în perete.

Ne pufnește râsul pe amândoi și mă întind pe pat.

- Somn ușor iubito.

- La fel iubire.

****

Săruturile lui îmi umplu întreg corpul și mă fac să îmi cambrez spatele. Simt că mă topesc sub corpul lui atunci când mă pătrunde adânc, dintr-o singură mișcare.

Gem și mă zvârcolesc în continuu. Îi prind parul în pumni și îl trag cu disperare spre gura mea avidă de a-i simți buzele moi și pline peste ale mele.

- Iubito? îi aud glasul puternic și continui să mă mișc în ritmul patrunderilor, dar nu se întâmplă nimic.

Deschid ochii și realizez că am visat. Tocmai am avut un vis umed... Devin o mini Adela.

- Iubire...

Glasul lui Michael mă trezește la realitate. Este ușor amuzat și înțeleg că s-a prins...

- Lasă-mă! spun întorcându-mă cu spatele la el.

Îmi e rușine.

- Eu te las iubito, tu nu prea vrei după gemetele de mai devreme. Ce visai așa frumos? întreabă râzând.

Îmi vine să intru în pământ de rușine.

Își bagă o mână în pantaloni mei și încerc să închid picioarele, dar în zadar. Mă atinge și simt că mi se încălzesc obraji.

- Ești extrem de udă! constată și îi simt rânjetul pervers.

- Of... Cedez și mă întorc cu fața spre el.

Mă sărută și începe să își miște degetele peste intimitatea mea umedă.

- Ști că aveam să îți dau o provocare de la jocul de acum două zile?