Iubire neprevazută Vol. 2

Capitolul XXXIX

Au fost cele mai grele zile din întreaga  mea existență. La fiecare pas o simt. Este peste tot. În patul meu în fiecare noapte, în bucătăria mea în fiecare dimineață, în baia mea, în casa mea, în viața mea... Peste tot.
La fiecare colțișor are câte ceva de-al ei.

De două zile simt că mă sufoc. Prezența ei mă agită și îmi creează o stare de incertitudine în suflet. Nu știu ce a fost sau dacă a fost ceva între noi, dar inima îmi accelerează când o am aproape. Probabil din cauza stresului. Sigur de acolo pățesc asta. Că altfel nu am cum să îmi explic.

Când răsare soarele mă sărută de bună dimineața, în fiecare zi. Este extrem de atentă cu mine. Mă ajută să îmi schimb bandajele. Are răbdare și nu o aud niciodată plângându-se de ceva. Nu înțeleg de ce o las să facă toate astea... Acceptând aceste lucruri îi ofer speranțe și eu nu vreau asta. Nu vreau să mă simt vinovat că am făcut-o să sufere.

- Ce faci, iubitule?

Vocea ei mă scoate din gânduri. Cum să îi spun frumos să nu îmi mai spună așa?

- Stăteam... Tu ce faci?

- E weekend și mă gândeam dacă nu vrei să ieșim undeva? E ziua Adelei și...

- Cine este Adela? întreb confuz.

Zâmbete forțat și îmi spune că este verișoara ei.

- Nu știu ce să zic... Sunt cam obosit.

Se întristează și mă întristez și eu. De ce? De ce îmi pasă atât de mult de ea?

- Am înțeles. Voi merge singură. Te mai doare ceva? Ai nevoie de ceva anume?

Este atât de bună cu mine și eu sunt un măgar cu ea.

- Nu, sunt bine. Mulțumesc!

Vrea să plece din cameră, dar o opresc.

- Spune-mi despre familia ta!

Vreau să știu cât mai multe. Poate așa îmi voi aminti ceva.

Se așează lângă mine pe pat și îmi zâmbește cu căldură.

- Am o familie mare. Am un frate mai mic, Christian. Am două verișoare, pe Adela și Melissa.

- Sunt micuțe? întreb eu.

Ea începe să râdă și neagă din cap.

- Astăzi Adela împlinește 23 de ani și Meli face în curând 18.

Cred că au copilărit împreună. Eu am fost mereu singur... Încă de mic. Nu am avut frați și nici verișori. Părinți mei au fost singuri la părinți, iar mama Vale și-a renegat fratele cu mult timp în urmă. Nu știu dacă are sau nu copii.

- Mulți înainte. Și fratele tău?

- Și el este mare. Are 19 ani.

- Părinți tăi ?

- Tata este polițist și mama este designer de interioare. Sunt căsătoriți de vreo 23 de ani și cam asta ar fi în mare lucrurile legate de familia mea.

Interesant. O familie mare. Mereu mi-am dorit una.

- Eu cum mă înțeleg cu familia ta? întreb curios.

- Foarte bine. Toții te iubesc. Chiar și tata te-a acceptat.

- Au foat probleme între noi?

- Ști cum sunt tații de fete...

Prea stricți și prea protectivi. spun în gând și îmi apare o secvență în cap de la mine din birou în care am fost lovit de cineva.

Îmi duc mâna la frunte pentru că simt că amețesc.