Iubire neprevazută Vol. 2

Capitolul XLII

Michael

- Si ce dacă? Nu așa trebuia să reacționezi! Îmi spune Rose extrem de furioasă.

- Adică să stau să privesc cum altul te ia în brate și te sărută? întreb nervos.

- Este fratele meu! spune ridicand tonul.

- Nu am știut. Dacă știam nu o mai făceam. Îți dai seama ca nu...nu îl loveam pe fratele tău.

Liniștea de pe fundal mă face să realizez că toții sunt atenți la noi.

- Și de ce ești gelos ? Parcă nu conta cine sunt până mai devreme!

- Ști bine că nu!

- Nu ? Contez că nu vrei sa ma superi pentru ca ești prea omenos sau pentru ce ?

Femeia asta ma enervează la culme.

- Pentru tot. Nu vreau să fi tristă!

- De ce? De ce nu? Nu îți amintești și nu mă recunoști! De ce aș conta? Sunt o străină pentru tine! Țipă la mine și fața i se înroșește mai rău decât înainte.

- Nu este adevărat! Tip și eu la rândul meu.

- Tu nu țipi la fetita mea! aud un glas puternic din spate și îl vad pe tatăl ei nervos, dar ținut de soția lui.

Asta mai lipsește. Alta ceartă.

- Nu contez și m-am resemnat! Ma doare, dar nu te pot ține cu forța, oricât de mult te iubesc! spune și o lacrimă i se scurge pe obraz.

Mă doare inima când o văd plângând.

‐ Te despărți de mine ? Vrei să ne despărțim pentru că nu îmi amintesc de tine ?

Nu se poate sa spună una ca asta.

- Asta ai înțeles tu?

- Nu mai înțeleg nimic! De o săptămână nu mai înțeleg nimic! Nimic!

Mă doare capul și nu înțeleg de ce sunt nervos. Atât de nervos, cum nu am mai fost de mult...de fapt nu cred ca am fost mai nervos de atât vreodată.

- Și ce propui?

- Ce naiba sa propun? Nu vreau să ne despărțim! spun ferm convins de afirmația mea.

- Dar cine a spus ca vrea sa se despartă?!

- Asta ai insinuat !

- Îmi bagi vorbe în gură? Întreabă iritată.

În momentul de față aș vrea să îți astup gura , dar cu altceva. Imaginea îmi provoacă fiori pe șira spinării.

- Nu. Tu nu înțelegi ce vreau sa spun.

- Înțeleg foarte bine.

Nu o dau la capăt...

- Asa ești mereu?

- Așa cum?

- Așa încăpățânată! spun și își încleștează pumnii pe lângă corp.

- Sunt cum vreau eu să fiu! De vreme ce nu mă vrei ...

Ajunge! Nu mai suport. O trag în brațele mele și îi prind fața în mâini. O sărut cu bestialitate. A scos ce este mai rău din mine. O țin strâns în brațe și îmi afund limba în lăcașul ei. Nu mă respinge și îmi lasă cale liberă să fac ce vreau. Explozia din inima mea îmi dovedește clar că este adevărat ce simt.

- Termină! Te vreau! Te vreau și acum când nu îmi amintesc de tine , dar când o fac, cum o fi? Nu mai vorbi prosti! spun după ce m-am depărtat din sărut.